Dincolo de includerea “Trei kilometri până la capătul lumii” în competiția oficială, prezența României la Cannes se remarcă și în programul proiecțiilor speciale, precum și în competiția imersivă, aflată la prima ediție în acest an.
“Nasty”, documentarul despre legendarul tenismen Ilie Năstase, semnat de trio-ul regizoral Tudor Giurgiu, Tudor D. Popescu și Cristian Pascariu, este inclus în selecția proiecțiilor speciale alături de titluri semnate de Claire Simon, Daniel Auteuil, Oliver Stone, Arnaud Desplechin sau Sergei Loznitsa.
Regizoarea și artista transmedia Ioana Mischie este prezentă în prima competiție imersivă de la Cannes cu proiectul VR “Human Violins – Prelude”.
De-a lungul timpului, România a fost nelipsită din mult râvnita selecție de la Cannes cu filme emblematice pentru istoria cinematografiei naționale și mondiale. În 1957, Ion Popescu Gopo scria istorie cu primul Palme d’Or pentru scurtmetraj, în vreme ce Victor Iliu era inclus în competiția oficială cu “La moara cu noroc”. Ion Popescu Gopo urma să revină la Cannes în 1962 cu spumoasa comedie de spionaj “S-a furat o bombă”. “Animale bolnave” (1971) semnat de Nicolae Breban a fost ultima prezență românească pe croazetă în anii ‘70. Lucian Pintilie (“O vară de neuitat” – 1994, “Prea târziu” – 1996) și Mircea Daneliuc (“Senatorul melcilor” – 1995) erau primii regizori care se impuneau în competiția oficială a festivalului în perioada post-comunistă.
Semnele Noului Val Românesc se făceau simțite la începutul anilor 2000 când “Marfa și banii” lui Cristi Puiu și “Occident” al lui Cristian Mungiu aveau premiera mondială în programul Quinzaine des Réalisateurs în 2001, respectiv 2002.
Like5.ro îți prezintă o scurtă istorie a premiilor României la Cannes:
CEA MAI BUNĂ REGIE
Celebra ecranizare a romanului semnat de Liviu Rebreanu, “Pădurea spânzuraților” (regia Liviu Ciulei) reprezintă un moment-cheie în istoria cinemaului românesc prin care se depășea optica teatrală a viziunii artistice. De la decoruri realiste, tehnica luminilor și jocul actoricesc (rolul lui Apostol Bologa este emblematic pentru cariera lui Victor Rebengiuc), Liviu Ciulei dovedea expresivitate și confirma forță artistică. “Pădurea spânzuraților” este primul lungmetraj românesc recunoscut internațional, distins cu premiul pentru regie la Cannes.
În 2016, Cristian Mungiu revenea în competiție cu “Bacalaureat”, un film despre compromisuri și implicațiile rolului de părinte. Fără a fi părtinitor, Mungiu continuă disecția unor subiecte sensibile, a unor personaje puse în situații limită, într-un sistem moral corupt. Trauma prin care trece fiica lui Romeo Aldea (interpretat de Adrian Titieni) înaintea examenului final de liceu pune sub semnul întrebării viitorul acesteia. Un film despre limite pentru care Cristian Mungiu primește premiul pentru cea mai bună regie. În același an, Olivier Assayas primește și el același premiu pentru regia filmului “Personal Shopper”.
CEL MAI BUN SCENARIU
Inspirat din romanul Tatianei Niculescu Bran, “După dealuri” aducea în pe ecrane povestea Voichiței (Cosmina Stratan) și a Alinei (Cristina Flutur) într-un context dur și auster, cele două prietene fiind surprinse într-o situație limită. Echilibrul mănăstirii în care se află Voichița este tulburat în mod dramatic atunci când aceasta o primește pe Alina, care aduce cu ea multă tensiune. Cristian Mungiu radiografiază temele fundamentale, binele și răul, dragostea și credința dusă la extrem, responsabilitatea. Exorcizarea într-o lume modernă, agonia prin care va trece Alina, mentalitatea medievală a lumii monahale sunt brutale și atent disecate. “După dealuri” a primit premiul pentru cel mai bun scenariu semnat de Cristian Mungiu și premiul pentru cea mai bună interpretare feminină oferit actrițelor Cosmina Stratan și Cristina Flutur.
UN CERTAIN REGARD
Introdusă în 1978 de Gilles Jacob (critic de film și eseist, regizor și producător, președintele Festivalului între 2001 și 2014), Un Certain Regard, cea de-a doua secțiune a selecției oficiale de la Cannes, se concentrează pe viziunile inovatoare ale tinerilor cineaști.
Prima recunoaștere a României în cadrul Un Certain Regard este “Moartea domnului Lăzărescu” (2005) semnat de Cristi Puiu, recompensat cu marele premiu al secțiunii. Comedia neagră a lui Cristi Puiu poziționa România pe harta cinematografiei mondiale și era momentul decisiv al începutului revoluției în istoria filmului românesc.
În 2007, debutul în lungmetraj al lui Cristian Nemescu “California Dreamin’ (Nesfârșit)” completa palmaresul producțiilor românești pe croazetă cu marele premiu Un Certain Regard.
În 2009, “Polițist, adjectiv” semnat de Corneliu Porumboiu, câștiga Premiului Juriului Un Certain Regard și Premiul FIPRESCI, pentru ca în 2015 să primească A Certain Talent Prize “pentru narațiunea magistrală” surprinsă în “Comoara”.
“Câini” (2016), debutul în lungmetraj al lui Bogdan Mirică, îmbina cu măiestrie genurile polițist și western oferind o perspectivă originală asupra conflictelor din România contemporană. Recompensat cu Premiul FIPRESCI al secțiunii Un Certain Regard.
În 2022, “Metronom” semnat de Alexandru Belc, povestea despre maturizare, curaj transformat în frică, incertitudinea din România anilor ’70, câștiga premiul pentru regie al secțiunii.
QUINZAINE DES RÉALISATEURS
Secțiunea paralelă Quinzaine des Réalisateurs este un eveniment independent creat în 1969 de SRF (Société des réalisatrices et réalisateurs de films) din dorința de a prezenta filme semnate de cineaști aflați la început de drum și a contribuit la descoperirea de noi talente de-a lungul timpului, precum și a unor opera imposibil de clasificat. După premiul Cinéfondation din 2004 (competiția dedicată școlilor de film) pentru scurtmetrajul “Călătorie la oraș”, Corneliu Porumboiu revenea la Cannes în 2006 și prezenta în premieră mondială debutul în lungmetraj, “A fost sau n-a fost?”. Spumoasa comedie, disponibilă pe Netflix, a primit trofeul Caméra d’Or acordat celui mai bun film de debut prezentat în cadrul selecției oficiale (Competiție, în afara competiției, Un Certain Regard), Quinzaine des Réalisateurs și Semaine de la Critique.
CEL MAI BUN DEBUT
În anii ’40 – ’60, literatura (“Visul unei nopți de iarnă” de Tudor Mușatescu, “Ultima oră” de Mihail Sebastian, “Mitrea Cocor” de Mihail Sadoveanu, “Ciulinii Bărăganului” de Panait Istrati) era o bogată sursă de inspirație pentru regizorii români astfel încât s-au lansat numeroase adaptări cinematografice. “Răscoala”, debutul în lungmetraj al lui Mircea Mureșan din 1966, avea o viziune poetică asupra sursei literare semnate de Liviu Rebreanu, două secvențe metaforice sunt emblematice în acest sens – dezghețul și hora. La realizarea acestora, muzica lui Tiberiu Olah, costumele semnat de Nelly Merola și scenografia lui Marcel Bogos au contribuit considerabil. Inclus în Competiția Oficială de la Cannes, Mircea Mureșan a primit premiul pentru cel mai bun debut.
Citește și “Cele 5 trofee Palme d’Or ale României”
