“Trei kilometri până la capătul lumii”, propunerea României la Premiile Oscar 2025 – categoria cel mai bun film internațional, se lansează oficial în cinematografele naționale pe 11 octombrie, continuând în paralel traseul festivalier în cadrul celor mai prestigioase evenimente de gen (Hamburg, Helsinki, Rio de Janeiro, BFI London, Chicago). Laboratorul de creație al filmului semnat de Emanuel Pârvu s-a extins dincolo de scrierea scenariului, alegerea distribuției și a locațiilor de filmare. Într-o strânsă colaborare cu echipa filmului – Miruna Berescu (producător și co-scenarist), Bogdan Ionescu (scenograf), Silviu Stavilă (director de imagine), Emanuel Pârvu a așezat în oglindă personajele sale cu cele din titluri care l-au impresionat și inspirat de-a lungul timpului, dând amploare psihologică mișcărilor de cameră, momentelor zilei sau jocului actorilor.
În exclusivitate pentru Like5, Emanuel Pârvu dezvăluie 5 citate cinematografice din “Trei kilometri până la capătul lumii”:
MARFA ȘI BANII
Când m-am gândit la personajul Zențov, prima oară (nu știu de ce) mi-a venit în minte personajul domnului Doncea (interpretat de Doru Ana) din filmul lui Cristi Puiu – “Marfa și banii”. Și la un anumit moment, m-am gândit “cum ar fi să-l îmbrăcăm pe Zențov (Richard Bovnoczki) exact așa cum era îmbrăcat domnul Doncea?” După discuțiile cu Miruna (Berescu – producătorul și co-scenaristul filmului) și cu Bogdan (Ionescu – scenograful filmului) ne-am dat seama că n-ar fi rău – ba chiar m-aș bucura peste ani, amintindu-mi de cele două personaje.
DESPUES DE LUCIA
Secvența din “Despues de Lucia” – Michel Franco, în care personajul Roberto (Hernan Mendoza), tatăl fetei, se răzbună pe Jose (Vega Gonzalo). Este una din secvențele care m-au marcat din punct de vedere estetic, întrebându-mă (până l-am cunoscut pe Michel Franco și mi-a povestit) cum a făcut din punct de vedere tehnic să lucreze cu actorii.
LE RAYON VERT
Bucata de soare din “Le rayon vert” – Eric Rohmer. O secvență pe care am discutat-o mult cu Silviu (Stavilă – directorul de imagine) despre cum am putea face să o avem în film. Dar pentru că finalul îl aveam deja (și la noi, finalul filmului era un apus), ne-am hotărât să avem bucata de soare de la Rohmer (care în filmul domniei sale este la sfârșit – și este apus) să o avem la început și să fie răsărit. Dar cea mai importantă piesă era fix o bucată de soare pe care ne-o doream.
HORS SATAN
Mișcările de aparat și portretele lui Yves Cape din “Hors Satan” – Bruno Dumont. Sunt niște urmăriri speciale în camera lui Yves Cape, în care personajul, după ce stă în prim-plan, trece (printr-o mișcare de panoramare) foarte aproape de aparatul de filmat, fiind apoi urmărit până ajunge la plan foarte larg.
THE WILD PEAR TREE
Copacul din “The Wild Pear Tree” – Nuri Bilge Ceylan. Recunosc că sunt un mare admirator al cinema-ului făcut de cineastul turc. Cred că mi-am dorit “un citat”, ca o bucurie, ca o plecăciune la lucrurile pe care filmele domniei sale le-au schimbat în felul de a privi viața.
