Emanuel Pârvu revine la Cannes, cel mai râvnit festival din lume, în poziția de regizor. Cel de-al treilea lungmetraj semnat de Pârvu, “Trei kilometri până la capătul lumii”, este singurul film românesc din competiția oficială a celei de-a 77-a ediții a festivalului. Actorul Emanuel Pârvu a colaborat de-a lungul timpului cu regizori precum Cristian Mungiu (“Bacalaureat”, “Amintiri din Epoca de Aur”), Bogdan George Apetri (“Neidentificat”, “Miracol”), Dan Chișu (“5 minute”, “Aniversarea”, “9 povești de dragoste și ură”), Adrian Sitaru (“Artă”), Constantin Popescu (“Portretul luptătorului la tinerețe”), Călin Peter Netzer (“Familiar”).
În paralel, din 2012, Pârvu regizează, scurtmetrajele lui fiind selecționate la festivalurile de la Rotterdam, Trieste, Tirana, Sao Paulo, Glasgow, Bruxelles. Debutul în lungmetraj, “Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor” (2017), a fost dublu premiat la Sarajevo (cel mai bun regizor, cel mai bun actor în rol principal) și selecționat în competițiile de la Beijing, Cottbus, Geneva, Sofia. “Marocco” (2021) a avut premiera mondială în competiția New Directors de la San Sebastian.
În prezent, Emanuel Pârvu este profesor la Facultatea de Arte a Universității Ovidius din Constanța.
În exclusivitate pentru Like5.ro, într-un interviu semnat de Cătălin Anchidin, Emanuel Pârvu povestește cum s-a născut “Trei kilometri până la capătul lumii”, sursele de inspirație și în ce roluri memorabile din cinematografia românească își vede colegii regizori din competiția oficială de la Cannes 2024:
CU “TREI KILOMETRI PÂNĂ LA CAPĂTUL LUMII” ÎNCHEI TRILOGIA ÎNCEPUTĂ CU “MEDA SAU PARTEA NU PREA FERICITĂ A LUCRURILOR” ȘI “MAROCCO”. ȘI O ÎNCHEI ÎN PLINĂ GLORIE, PE COVORUL ROȘU DE LA CANNES. TOATE ACESTE TREI FILME AU CA ELEMENT CENTRAL FAMILIA ȘI NU POT SĂ NU TE ÎNTREB DE UNDE A PLECAT TOTUL?
În continuare mă gândesc că aș face pe subiectul ăsta încă o trilogie. Glumesc. Mi se pare că iubirea, cu cea mai puternică formă a ei (părinte – copil) poate fi un teritoriu infinit. Când am pornit la drum cu Miruna Berescu (producătorul filmelor) nu ne-am gândit inițial la o trilogie. Gândul ne-a venit abia la “Marocco”, când am văzut că, de fapt, familia cu care porniserăm la drum în “Meda”, s-a mărit. Acolo aveam doar un tată, fără mamă și cu un copil de la orfelinat, în “Marocco” avem un tată și o fiică, cu o mamă “adoptată” în familie, iar în “Trei kilometri până la capătul lumii” avem familia completă. Punctul de plecare este perspectiva dublă în care ne aflăm (Miruna și cu mine), cea de copii ai părinților noștri și cea de părinți ai copiilor noștri.
VEI FI ÎNTR-O COMPANIE SELECTĂ ÎN COMPETIȚIE LA CANNES, ALĂTURI DE SORRENTINO, LANTHIMOS, COPOLLA SAU AUDIARD, CA SĂ ALEG DOAR CÂTEVA NUME LA ÎNTÂMPLARE. REGIZORI CU CARE SUNT CONVINS CĂ ȚI-AI DORI SĂ COLABOREZI ÎN IPOSTAZA DE ACTOR. DAR, DACĂ AR FI SĂ ALEGI 5 DINTRE EI ȘI SĂ-I DISTRIBUI ÎN 5 FILME ROMÂNEȘTI LANSATE DE-A LUNGUL TIMPULUI CE ROLURI LE-AI DA?
E un exercițiu foarte bun. În primul rând, aș încerca cu Paul Schrader, chiar în “Trei kilometri până la capătul lumii”, să-l rog să fie Tocu. Cred că ar fi foarte bun. Cu Jia Zhang-ke aș încerca să-l rog să fie Crăcănel, în rolul pe care l-a făcut Petre Gheorghiu la Pintilie în “De ce trag clopotele, Mitică?”. Pe Yorgos Lanthimos l-aș ruga dacă ar vrea să fie în rolul boierului din Glissando (pe care l-a făcut Fiscuteanu la Daneliuc), dar l-aș ruga să se bărbierească. Cu Cronenberg aș încerca un Cocoșilă din “Moromeții” (pe care l-a făcut Mitică Popescu la Stere Gulea), iar cu Coppola aș încerca un Remus – Dante Lăzărescu de la Cristi Puiu.
5 REGIZORI ROMÂNI SAU 5 FILME ROMÂNEȘTI CARE TE-AU MARCAT ȘI TE-AU FĂCUT SĂ ÎȚI DOREȘTI SĂ TRECI DE LA ACTORIE LA REGIE. CUM ARATĂ LISTA TA?
“Croaziera” – Mircea Daneliuc
“Aurora” – Cristi Puiu
“Moromeții” – Stere Gulea
“Secvențe” – Alexandru Tatos
“Faleze de nisip” – Dan Pița
FILMUL TĂU VA STÂRNI CU SIGURANȚĂ VALURI DE REACȚII CEL PUȚIN ÎN ROMÂNIA. CE NU AI VREA SĂ SE SPUNĂ DESPRE “TREI KILOMETRI PÂNĂ LA CAPĂTUL LUMII”? CUM AI VREA CA PUBLICUL SĂ SE RAPORTEZE LA FILM?
Nu știu dacă există ceva ce NU aș vrea să se spună, mi-ar părea rău să fie văzut unidimensional și să nu fie perceput ca o critică. Să nu poată trece peste subiect și să rateze societatea înconjurătoare, nuanțele de perspectivă în ceea ce privește o iubire necondiționată pe care ar trebui să o ofere părinții. Mi-ar părea rău să nu întoarcă totul pe toate fețele pe care am încercat noi să le întoarcem, să nu încerce să vadă din toate unghiurile, să nu asculte exact ce spune și mai ales să nu înțeleagă “de ce” spune fiecare personaj punctul său de vedere sau care e motivația lor.
5 LUCRURI PE CARE LE-AI SCHIMBA ÎN INDUSTRIA DE FILM DIN ROMÂNIA?
Sălile de cinema. Sau mai bine spus “lipsa sălilor de cinema”.
Educația – Studiile universitare de specialitate – programe de licență. Deocamdată există în România doar un singur program de masterat de studii de actorie de film – cel de la Universitatea Ovidius din Constanța. Universitățile vocaționale produc actori de teatru pe bandă rulantă și întrebarea pe care o auzi cel mai des în piață de la cei mai tineri este “de ce vedem aceleași fețe pe ecran?”. Păi dacă la facultate te învață să vorbești mușcat și să urli, cum ai vrea să joci în filme?
În rest, cred că mergem spre bine, din toate punctele de vedere – legislație, gestiune colectivă, exploatare, festivaluri.
