Radu Potcoavă e cunoscut pentru umorul și ironiile fine din filmele sale: “Cuscrii” a fost succes de box-office în 2013, în vreme ce “Vara s-a sfârșit” (2016) urmărea povestea maturizării a 2 puști dintr-un orășel de provincie. A semnat și co-regia primelor sezoane a 2 cunoscute seriale de televiziune: “Vlad” și “Ai noștri”.
Proaspăt lansată în cinematografe, comedia “Băieții buni ajung în Rai”, cu Bogdan Dumitrache și Cosmina Stratan în rolurile principale, s-a născut în timpul pandemiei din câteva gânduri extrem de umane ale lui Radu Potcoavă: “sper ca toți prietenii mei care au murit să fi ajuns în Rai”, că Dumnezeu este “băiat de cartier, așa cum își imagina și La Familia” și în Rai sunt permise orice fel de excese, “fără teamă că o să ne îmbolnăvim și o să murim”. E pentru prima dată când Potcoavă semnează și regia și scenariul unui lungmetraj. Radu Potcoavă vine pe Like5.ro cu 5 recomandări care te inspiră și îți dau un boost de energie indiferent de stare sau vreme:
“ARTA NEGOCIERII” DE CHRIS VOSS
Știu, pare dubios că recomand o carte despre negocieri. Dar titlul asta chiar m-a făcut să înțeleg mai bine ce se află în spatele unei negocieri, unde trebuie să te uiți, ce să cauți, ce să ceri și mai ales ce să oferi astfel încât să fie win-win – pentru că da, aparent asta căutăm de fapt, de cele mai multe ori (nu să învingem). Chris Voss a fost negociator șef al FBI, cartea e o împletire de chestii “teoretice” și cazuri reale. Pe mine m-a ajutat mult, pentru că în munca de regizor negociezi aproape nonstop, din punct de vedere artistic.
MARIKA – “FROM THE FUTURE, FROM THE PAST”
În sfârșit, prietenul meu Marika a scos primul său album. Yeey! E și pentru nostalgici, e și pentru mai puțin nostalgici. Pentru noi, cei care am prins clubul Web, cred că sound-ul câtorva piese ne transportă acolo, la covorașul cu ciupercă (pe care, apropo, Marika încă îl are). Cei care nu au prins vremurile sau locurile de genul acela pot să aprecieze oricum ceva eclectic, mișto, cu influențe de break-beat. Sunt multe featuring-uri: Șuie Paparude, Unu’, Silent Strike, The Speakers. Oameni de-ai noștri, buni. Inspirație pentru zile cu orice tip de vreme, piese de dansat, de citit, de ascultat cu ochii la stele sau într-un scenariu 🙂
“TRUE DETECTIVE: NIGHT COUNTRY”
Jodie Foster și băștinașii din Alaska. Nopți polare care nu se mai termină, cu frig din ăla nasol, pe lângă care reparațiile lui Nicușor la rețeaua de termoficare par pistol cu apă. Spirite dubioase care apar și dispar, și din când în când mai iau pe câte cineva cu dânșii / dânsele. Împletire frumoasă și fină a realului cu fantasticul – parcă așa e și în “Băieții buni ajung în Rai”, dacă nu mă înșel?
OK, suntem cu toții de acord, nu o să se mai facă “True Detective” fix la fel ca primul sezon cu Woody Harrelson și Matthew McConaughey, dar sezonul 4, pentru mine, parcă se apropie cel mai mult de vibe-ul ăla și are de toate: actori buni, plot interesant, tensiune, atmosferă.
“POOR THINGS” (REGIA YORGOS LANTHIMOS)
“Poor Things” e unul din cele mai recente filme pe care le-am văzut la cinema. N-ai cum să nu găsești ceva tare în “dubioșenia” asta de film (și de poveste). Lanthimos a mai dat-o el voinicește și cu “The Lobster”, tot așa, o poveste încărcată, care mi-a plăcut mult, dar totuși “Poor Things” e next level. Poate, pentru unii, nu e un film confortabil, adică poate unii nu merg cu prietena la filmul ăsta decât dacă au o relație solidă și sunt un pic sapiosexuali.
Sau nu se duc la filmul asta decât dacă suportă să vadă sânge, operații și bisturie pe ecran, și știu despre partener că nu e un psihopat. Glumesc… Oricine va aprecia cum curge povestea, cum sunt imaginea, muzica, costumele, fiecare detaliu care contribuie la o mare valoare de producție. A avut 11 nominalizări la Oscar anul asta, 4 premii – cât de cât excelent, aș zice 🙂 E distribuit în cinematografele de la noi de Forum Film.
DAY TRIP LA MILANO
Mai fac din astea. Pândesc niște zboruri ieftine, plec dimineața devreme (decolarea e cam la 06:30) și mă întorc seara târziu – tehnic a doua zi. Fac 30k de pași, mă plimb peste tot și gust din energia aia mișto din oraș. Pentru asta, Milano mi se pare ideal. De ce? Ai mai multe zboruri pe zi. Aeroportul low-cost nu e la mama naibii, ca în Londra. Zboruri ieftine, transferuri ieftine până în oraș și retur, transport în comun ieftin.
Și nici orașul nu îți rupe capul, dacă știi pe unde să te duci și te folosești de common sense. Traseul meu preferat începe evident la Centrale, Porta Nuova, Qadrilatero della Moda, Dom, Brera (aici stau cel mai mult), Garibaldi, Isola și înapoi la Centrale. Și parcurile sunt mișto, dar e o chestiune de gust, eu sunt mai pe urban așa. Ei, traseul asta e de făcut într-o zi, lejer, și cu intrat prin magazine, și cu stat liniștit la masă. Și chiar merită. Pe mine mă relaxează.
