ExclusivFlorin Lăzărescu: «La “Nosferatu” am avut presiunea și responsabilitatea că-s singurul cu...

Florin Lăzărescu: «La “Nosferatu” am avut presiunea și responsabilitatea că-s singurul cu acces la sursele românești»

Prozatorul și scenaristul român Florin Lăzărescu, care a lucrat îndeaproape cu regizorul Robert Eggers și actorul Nicholas Hoult la remake-ul “Nosferatu” în calitate de consilier și cercetător, dezvăluie în exclusivitate pentru Like5 detalii din culisele producției.

Florin Lăzărescu a fost abordat în urmă cu 3 ani de regizorul Robert Eggers via email în privința documentării unor lucruri specifice pentru Transilvania secolului al XIX-lea, a unor dialoguri în limba română și limba romani, precum și în privința inventării străvechii limbi a dacilor pentru viitorul lui film, “Nosferatu”. S-a prezentat “de parcă exista posibilitatea să nu fi auzit de el, cine e și cu ce ocupă” mărturisește Lăzărescu, mai mult, s-a declarat drept un fan înfocat al lungmetrajului “Aferim!” (al cărui scenariu e semnat de Florin Lăzărescu împreună cu Radu Jude). Pregătirea remake-ului “Nosferatu” a început cu o întâlnire via Zoom, apoi “sute de discuții online sau față în față, la filmări, ca și cum am fi fost prieteni de-o viață” declară Florin Lăzărescu

Înainte de a accepta provocarea lui Robert Eggers, Lăzărescu a recitit “Dracula” lui Stoker, romanul pe care l-a piratat Murnau: “am și urmărit și verificat în detaliu sursele de inspirație ale autorului. Apoi am și comparat, cu scenariul în mână, scenă cu scenă, nu doar filmul lui Murnau, ci și remake-ul lui Werner Herzog din 1979, ca să-mi dau seama ce-și dorește Robert să aducă nou.” 

Cât privește filmografia dark a lui Eggers, Lăzărescu văzuse la acel moment doar “The Lighthouse” (disponibil pe Max), însă în doar câteva zile s-a pus la punct cu restul filmelor, inclusiv scurtmetrajele de început ale acestuia. “Ceea ce face Eggers, mă rog, ce apreciez eu la el e dincolo de filmul de gen. Numai și dacă iau în calcul obsesia lui pentru detalii și pentru reconstrucția unei atmosfere istorice autentice, Robert e un artist desăvârșit, nu doar o vedetă de Hollywood.” 

“Nosferatu” reprezintă prima colaborare de gen a lui Florin Lăzărescu cu o producție internațională de o asemenea anvergură. În prezent este implicat în alte două filme cu regizori și scenariști italieni, în coproducție cu echipe din România. 

Cel mai recent roman semnat de Florin Lăzărescu, “Noaptea plec, noaptea mă-ntorc”, publicat la Editura Polirom, recompensat cu Premiul Național de Proză “Ziarul Iași” și Premiul Observator Lyceum, urmează a fi ecranizat de regizorul Gabriel Achim, filmul fiind produs de Libra Films cu sprijinul CNC. 

În exclusivitate pentru Like5, un interviu cu românul care a petrecut ore întregi cu Bill Skarsgård pe zoom ca să îl învețe limba dacă.

CARE AU FOST PROVOCĂRILE PRODUCȚIEI ȘI CARE A FOST JOB-UL TĂU PROPRIU-ZIS? CUM SUNA FIȘA POSTULUI LA ÎNCEPUTUL COLABORĂRII ȘI LA CE S-A AJUNS DE FAPT?

Pe hârtie, am fost consilier și cercetător pe tot ce ținea de Transilvania secolului al XIX-lea. Plus o atribuție care e și greu de definit, aceea de a reconstrui o limbă veche despre care se știe mai nimic cu adevărat. În momentul în care am bătut palma, pe un contract oarecum în termeni generali, eu unul – cred că nici Robert Eggers ori Garret Bird, unul dintre producători – nu bănuiam unde o să ajungem. Evident, m-am ținut în termenii contractului general, dar nu m-am ferit nici de lucruri care nu erau în fișa postului. Dincolo de colaborarea cu regizorul, am colaborat cu cel puțin zece alte persoane din departamente diferite, am oferit asistență și pentru casting, recuzită, decoruri și costume. Am ajuns la situații nebănuite, de exemplu, de la a da bunul de tipar pe cruci de lemn și pe veșminte bisericești care aveau înscrisuri cu texte propuse de mine, până la interpretariat în timpul filmărilor și mici observații de regie, pe care Robert mi le-a tolerat cu generozitate :). 

Cât privește limba, țin să precizez că nu tot filmul e în dacă, cum pare că au înțeles unii, citind câte ceva pe ici colo :). Ci doar vreo 20 de replici ale personajului principal (plus două-trei pentru un personaj secundar), care sunt rostite în momente speciale, nu vreau să le povestesc acum, pentru a evita orice spoiler. Deși nu-s foarte multe replici, era nevoie de coerență, am trebuit să inventez nu doar un posibil vocabular al dacilor, ci, de la zero, o gramatică și un mod de pronunție imaginare.

AVÂND EXPERIENȚA SCRIERII SCENARIULUI “AFERIM!”, CUM S-A DERULAT DOCUMENTAREA SOLICITATĂ DE ROBERT EGGERS: AI RĂSCOLIT BIBLIOTECILE, AI LUAT TRANSILVANIA LA PAS, AI VENIT CU RECOMANDĂRI PUNCTUALE?

Cred că la “Aferim!” a fost ceva mai simplu pentru mine. Deoarece Radu Jude a putut apela specialiști români pentru fiecare detaliu. La “Nosferatu” am avut presiunea și responsabilitatea sporită că-s singurul cu acces la sursele românești de documentare și am căutat să fiu cât mai meticulos în a le accesa, fără să ratez ceva esențial. Nu totdeauna e nevoie să alergi pe câmpii pentru documentare (deși m-am folosit și de lucruri pe care le-am văzut cu ochii mei în Transilvania ori Bucovina – există scene petrecute și aici, în treacăt fie spus). Sunt filolog la bază, nu-mi arog că le știu pe toate, dar am măcar experiența să știu unde să caut și pe cine, ce să întreb pentru a afla răspunsul corect. Cred că aș putea povesti cu orele despre recomandările punctuale care au și fost integrate în film. Dau doar un exemplu, am deturnat o scenă în care o stareță din Bucovina urma să presteze o exorcizare în slavonă. M-am documentat din cărți, am vorbit cu preoți specialiști și I-am convins pe Robert că o să iasă cringe, fără legătură cu realitatea zonei. Și-am înlocuit ritualul clișeu în întregime, cu altul plauzibil, în care un preot citește la capul “posedatului”, în limba română, din “Moliftele” sfântului Vasile cel Mare. 

AI DESCOPERIT LA RÂNDUL TĂU LUCRURI PE CARE NU LE ȘTIAI? 

Foarte multe și surprinzătoare. De la chestiuni mici – de exemplu, cum arătau jucăriile copiilor ori stupii de albină la vremea respectivă -, până la a înțelege că mare parte din cercetarea așa zis științifică despre limba dacilor e la fel de speculativă precum demersul meu de a-l învăța pe Bill Skarsgård să o pronunțe. Pe zona asta, am descoperit mai multă măsluire a documentelelor existente decât îmi închipuiam, nu doar din partea dacopaților, ci și din cea a oamenilor care au pretins de-a lungul vremii că au făcut cercetare serioasă și dețin dovezi indubitabile.

CARE A FOST ATMOSFERA DE PE PLATOURI ȘI CUM AI INTERACȚIONAT CU ECHIPA DE CREAȚIE? TE-AI INTERSECTAT CU LILY-ROSE DEPP ȘI BILL SKARSGÅRD? 

Pentru mine a fost magică. Dar nu atât de diferită ca vibe, față de ceea ce am văzut la filmările “Aferim!”. Chiar mă gândeam fiind acolo că atmosfera seamănă în mare parte, nu-i nimic șocant altfel, chit că vorbim de o superproducție. Multă muncă, mult profesionalism, dar și entuziasm, pasiune, spirit prietenos, cu zâmbet pe buze și respect reciproc, chit că ești vedetă ori om de la catering. Marea diferență remarcată e că “Aferim!” a fost realizat cu un buget de câteva zeci de ori mai mic, fără a face rabat de la calitate. Cu Lily-Rose Depp doar m-am intersectat de câteva ori la țigară, pentru că avea cabină nu departe de locul de fumat 🙂 Cu Bill Skarsgård am petrecut ore întregi, dar pe zoom, ca să-l învăț limba dacă :). În termeni de cunoscut cu adevărat vedete la filmare, cum pare sensul întrebării, am lucrat cot la cot cu Robert Eggers și Nicholas Hoult, peste două săptămâni, uneori și 14 ore pe zi. Dar mă bucur în egală măsură pentru întâlnirea cu zeci dintre cei care și-au adus contribuția la “Nosferatu”, oameni încântători prin profesie, dar și prin felul lor de a fi.

DIN MANIERA ÎN CARE ROBERT EGGERS POVESTEȘTE DESPRE EXPERIENȚA LUCRULUI CU TINE, PARE CĂ L-AI CUCERIT, I-AI DESCHIS O LUME ȘI TE-A ASCULTAT CU SFINȚENIE. CE L-A IMPRESIONAT CEL MAI MULT ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN DOCUMENTAREA PROPRIU-ZISĂ? 

Ei, nu chiar m-a ascultat cu sfințenie. Ne-am și contrazis de multe ori. Alteori a fost de acord cu propunerile mele, dar mi-a spus că nu mai poate opera schimbări, pentru că ar afecta producția înaintată. L-am întrebat de la început dacă mă lasă să mă bag unde nu-mi fierbe oala, iar el m-a încurajat mereu să și întețesc focul de sub oală, până dă în clocot. Despre România știa mult mai mult decât mi-am putut închipui înainte de a intra în legătură cu el, până la nivel de muzică și film contemporane ori știri recente cu persoane de la noi care s-au dus la cimitir să dezgroape mortul, ca să-i înfigă un țăruș în inimă, pentru că-i strigoi. Cât despre istoria secolului al XIX-lea în Transilvania, cred că deja știa mai mult decât majoritarea cunoscuților mei români, chiar poate mai multe decât mine la momentul respectiv. Omul își făcuse deja documentarea cu meticulozitate, ani în șir. Singura lui problemă era că nu avea acces la multe sursele românești și că nu era nativ român, ca să priceapă nuanțe din zona noastră. De mine a avut nevoie doar pentru un reglaj fin. Țin să subliniez că scenele transilvane sunt doar o mică parte dintr-un film mult mai complex, cu alte mize decât să dezvăluie frumusețile patriei noastre. Iar, în ce mă privește, sunt perfect conștient că am fost doar o rotiță dintr-o mașinărie uriașă, unde zeci de oameni au făcut mult mai mult decât mine. Faptul că Robert mă pomenește în interviuri, odată ce început ce să dea detalii despre film, mă bucură, dar în niciun caz nu mă face să cred că nu se putea fără mine, că aș fi fost de neînlocuit pentru “Nosferatu”. 

Photo CreditMircea Struțeanu

Articole similare