Regizorul Michael Engler, cunoscut pentru ”Sex and the City” și ”Downton Abbey”, și producătorul David Crockett, care a lucrat între altele pentru lungmetrajele ”Gone Baby Gone”, ”Hugo” și ”Argo”, vorbesc într-un interviu acordat exclusiv Like5 despre noul sezon ”The Gilded Age”, creat și scris de Julian Fellowes, disponibil pe HBO Max.
SINOPSIS
Epoca de aur americană a fost o perioadă de schimbări economice imense, de mari conflicte între vechile obiceiuri și noile sisteme și de averi uriașe câștigate și pierdute. Sezonul al doilea din ”The Gilded Age” începe în dimineața de Paște a anului 1883, cu vestea că oferta Bertei Russell pentru o lojă la Academia de Muzică a fost respinsă.
De-a lungul celor opt episoade ale sezonului, Bertha o sfidează pe doamna Astor și vechiul sistem și se străduiește nu doar să se impună în societate, ci și să preia, potențial, un rol de lider în cadrul acesteia. George Russell pornește propria luptă cu un sindicat la uzina sa siderurgică din Pittsburgh.
În Brook House, Marian își continuă călătoria de a-și găsi drumul în lume, predând în secret la o școală de fete, în timp ce, spre surprinderea tuturor, Ada este curtată. Agnes nu este de acord cu nimic din toate acestea.
În Brooklyn, familia Scott începe să se vindece în urma unei descoperiri șocante, iar Peggy își exploatează spiritul activist prin munca sa cu T. Thomas Fortune la ziarul NY Globe.
David Crockett, cu experiență de mai mult de 25 de ani, este producător executiv al serialului ”The Gilded Age”. Prima incursiune a lui în televiziune a fost precedată de o lungă carieră ca producător de film. În calitate de producător independent, David Crockett a colaborat cu unii ca Gore Verbinski (”A Cure for Wellness”), Ben Affleck (”The Town”, ”Gone Baby Gone”), Denzel Washington (”The Great Debaters”) și Rupert Wyatt (”The Gambler”).
A colaborat mai mulți ani cu Graham King, sub sigla sa GK Films. Acolo, a fost producătorul executiv al lui Martin Scorsese, pentru ”Hugo”, film nominalizat la Oscar, și a supervizat realizarea unor filme precum ”Argo” și ”World War Z” din 2013.
În prezent, Crockett produce lungmetrajul ”Unstoppable”, împreună cu Artist Equity, compania lui Ben Affleck și Matt Damon, în care joacă Jennifer Lopez și Jharrel Jerome. În plus, el este producător executiv al viitorului proiect al lui Brad Inglesby pentru HBO.
În calitate de regizor de televiziune, Michael Engler a fost nominalizat de trei ori la premiile Emmy și de patru ori la DGA Awards pentru munca sa la ”Sex and the City”, ”30 Rock” și ”Downton Abbey” (finalul serialului). El a regizat și seriale precum ”Six Feet Under”, ”The West Wing” și ”Deadwood”.
A fost producător executiv și regizor pentru ”The Big C” al Showtime. Activitatea lui Engler în domeniul cinematografiei include producția Focus Features din 2019 a ”Downton Abbey”, precum și ”The Chaperone”, ambele scrise de Julian Fellowes. Cel mai recent, a lucrat ca producător executiv și regizor pentru ”The Gilded Age” de la HBO.
CUM SE DIFERENȚIAZĂ MUNCA LA O ASTFEL DE PRODUCȚIE, DE EPOCĂ, DE CELELALTE ÎN CARE AȚI FOST IMPLICAȚI PÂNĂ ACUM?
Michael Engler: Orice producție de epocă necesită o pregătire mult mai temeinică în avans. Mereu dau exemplu seriale contemporane la care am lucrat – într-o bucătărie, de exemplu, un actor sugerează să facă un sandviș, apoi omul de la recuzită face rost de niște pâine, ia un cuțit, un șervețel din hârtie… astea sunt lucruri disponibile.
Dar ca să faci un sandviș într-un serial de epocă e mai complicat – îți trebuie o pâine care să pară că a fost coaptă așa cum se făcea atunci, cuțitul trebuie să fie ca atunci, șunca nu poate fi feliată la magazin… Nu poți avea aceeași spontaneitate pe care ai avea-o într-o producție contemporană, așa că ce putem să facem e să ne asigurăm că avem opțiuni potrivite pentru a le stimula comportamentul actorilor.
David Crockett: Da, totul trebuie să fie manevrat și gândit în avans.
CARE AU FOST MIZELE CELUI DE-AL DOILEA SEZON ”The Gilded Age”?
Michael Engler: Cred că au ridicate de impulsul nostru creativ. Are legătură mai mult cu faptul că avem o pânză mult mai mare și, pe măsură ce lucram, aflam mai multe despre actori, personaje, decoruri, producție. În mod firesc, am învățat multe și cred că al doilea sezon este mai bun grație acestui lucru. Cred că jocul actorilor este complex, relaxat și nuanțat, și cred că modul în care am combinat efectele vizuale cu locațiile îl fac mai sofisticat, iar Julian – datorită faptului că a fost actor – află multe despre personajele lui de la actori, se joacă cu abilitățile lor. Nu ne-am setat ștachete înalte, dar am fost mai stimulați de posibilități.
David Crockett: Sunt de acord cu Michael. Ce aș putea adăuga este că în al doilea sezon, pentru că știi personajele, călătoria lor interioară, poți merge înainte mai rapid. Se întâmplă mult mai multe în al doilea sezon, ritmul serialului crește, și avem 25 – 30 de personaje secundare puternice. Acum înțelegi lumea aceea și te cufunzi în poveste.
Michael Engler: În primul sezon au fost stabilite regulile acelei lumi, cum funcționează tot, cum se comportă personajele, care este ierarhia. Acum, toată lumea e în joc și le poți urmări fiecare mișcare.
CU CE FEL DE CONSULTANȚI AȚI LUCRAT PENTRU SEZON?
Michael Engler: Este povestea cu Jack și ceasul – am contactat un producător german de ceasuri în New York, parte din Clock Society, și am discutat cu ei despre asta. Am avut câțiva oameni cu care am discutat permanent despre istoria acelei perioade, istoria socială, apoi au fost consultanți pentru manierele americane, protocolul epocii, despre ce era disponibil în gospodărie, care era programul zilei într-un conac. Am avut trei sau patru consultanți principali, cărora li s-au adăugat șase sau opt, de-a lungul sezonului, care ne-au ajutat la anumite secțiuni ale poveștii.
David Crockett: Am avut oameni care ne-au sfătuit legat de istorie, de vehicule, de mâncare, dinamica socială a perioadei. Per total, au fost vreo 12, dar pentru fiecare episod am avut oameni dedicați unei teme.
AȚI VENIT CU IDEI CARE S-AU LOVIT INIȚIAL DE REFUZ? CINE A AVUT DE CÂȘTIGAT?
Michael Engler: Porneam de la ”nu s-a întâmplat asta, dar cum ar fi fost dacă s-ar fi întâmplat?”. De exemplu, în primul sezon, Julian a scris o scenă în care Peggy o însoțește pe Marian la Bloomingdale’s. Și unul dintre istoricii care ne-au fost consultanți pe istoria americanilor de culoare ne-a spus că ”nu ar fi intrat în magazin”. Ei bine, nu ar fi intrat e diferit de nu ar fi putut intra.
Nu exista o lege care să interzică asta. Cine știe dacă a fost o persoană de culoare care a făcut sau ar fi făcut asta, apoi ce s-ar fi întâmplat dacă o făcea? Așadar, Marian nu știa regulile New York-ului, pentru că era nouă în oraș, și o ia pe Peggy cu ea. Regulile noastre au fost simple: dacă simțit că ajută cu adevărat povestea, atunci analizăm cum s-ar fi derulat, cum ar fi reacționat lumea din jur, iar dacă nu există posibilitatea să se fi întâmplat, atunci nu mergem mai departe. Și Julian consideră la fel.
PENTRU CĂ ÎN PREZENT CORECTITUDINEA POLITICĂ ESTE FOARTE APRECIATĂ, A AFECTAT ÎN VREUN FEL POVESTEA, PRODUCȚIA?
David Crockett: Am încercat să mergem pe firul poveștii. Era o epocă foarte diferită, însă există și multe asemănări cu epoca noastră. Deci, ne jucăm cu asta. Nu știu dacă este corectitudine politică, dar sunt lucruri care s-au întâmplat și care au rezonanță acum, sunt lucruri care se întâmplă acum și sunt similare unora de atunci. Putem să folosim asta pentru a fi relevanți unui public de azi, dar nu i-aș spune corectitudine politică. Nu evităm teme precum rasismul, încercăm să rămânem fideli epocii respective.
Cred că toată lumea găsește în poveste un personaj cu care se poate identifica.
Michael Engler: Absolut. Cred că în mijlocul creației lui Julian se află oportunitatea și efortul de a ajunge undeva. Unul are ocazia de a face alegeri morale, altul în dragoste, dar cred că este interesant și că acum trăim o perioadă în care există o diferență enormă între clasa suferioară financiar care este foarte sus și cea inferioară care este foarte jos, iar asta se întâmpla și atunci. Î
n ceea ce privește faptul că oamenii își dau seama cum am ajuns aici, cred că este un memento folositor. Au fost costuri, dar și beneficii, cu siguranță, pentru unii oameni și pentru cultură în general. Bogații acelei vremi au pus bazele muzeelor, spitalelor, bibliotecilor și altor asemenea, dar cu prețul plătit de săracii de peste tot. Cred că e bine de văzut întreg tabloul.
