Exclusiv«Dacă te intrigă ideea de a face filme atunci “Ext. Mașină. Noapte”...

«Dacă te intrigă ideea de a face filme atunci “Ext. Mașină. Noapte” s-ar putea să fie pe gustul tău»

“Ext. Mașină. Noapte” are puține minute și multe personaje, cu note de thriller sângeros și foarte vorbit, iar 13 septembrie ajunge în cinematografe.

Traseul cinematografic al lui Andrei Crețulescu a pornit dintr-o pasiune nelimitată de cinefil, cu o bucurie nemăsurată de a descoperi cele mai nebănuite comori din istoria filmului, prin conexiuni uimitoare pe care le justifica într-o singură frază. De la recenzii și recomandări pentru cele mai în vogă publicații de profil sau generaliste ale momentului, a urmat un pas firesc și a devenit producătorul creativ HBO România cu un talent ascuțit de a identifica producțiile care meritau investiția și, implicit, să ajungă la public. În 2013 debuta în regie cu “Bad Penny”, primul scurtmetraj din trilogia care continua în 2014 cu “Kowalski” – un plan secvență de 17 minute cu dialog continuu, iar în 2015 cu “Ramona”, film noir în stilul anilor ’70, fără dialog, profund feminist, premiat la Cannes. Filmele lui Andrei Crețulescu sunt apariții spectaculoase în peisajul cinematografic: de la stilul de filmare, la coloana sonoră și mai ales prin distribuția constantă (Rodica Lazăr, Șerban Pavlu, Andi Vasluianu, Dorian Boguță). În “Ext. Mașină. Noapte”, un regizor își revizitează un film în timpul filmării și îl satirizează. Mai rar. Într-un interviu exclusiv pentru Like5 semnat de Cătălin Anchidin, regizorul Andrei Crețulescu vorbește despre cinema, frici, despre schimbările neașteptate și despre cele programate. Avem și un bonus 🙂

DESPRE “EXT. MAŞINĂ. NOAPTE” SPUI CĂ ESTE MAKING-OF-UL UNUI FILM CARE NU EXISTĂ. CUM AR ARĂTA FILMUL, DACĂ AR EXISTA?

Cred că fiecare spectator în parte poate alege – e liber și invitat să o facă. Filmul oferă mai multe opțiuni – un blockbuster de spionaj în vreme de război, un behind the scenes caustic și mereu actual, sau o deconstrucție în care actorii devin personaje, personajele devin actori și tu, privitorul, nu mai știi cine, cum și, mai ales, când. Trebuie spus, însă, că filmul, așa cum există el astăzi, este exact cum ne-am dorit să existe. Și când.

NOUL TĂU LUNGMETRAJ ESTE DESTUL DE CURAJOS, ÎN PEISAJUL CINEMATOGRAFIC AL ACESTEI TOAMNE. CUM VEI CONVINGE PUBLICUL SĂ VINĂ ÎN SALA DE CINEMA?

Curajos e un termen foarte potrivit, din toate punctele de vedere. Îl primesc. Iar dacă știam răspunsul la această întrebare astăzi eram la Hollywood. Probabil curățam piscine, dar curățam piscine la Hollywood. Îmi place să cred că, dacă-ți place cinema-ul, dacă te intrigă ideea de a face filme și dacă-ți place să-ți pui întrebări (fără a aștepta neapărat răspunsuri) atunci “Ext. Mașină. Noapte” s-ar putea să fie pe gustul tău.

FILMUL TĂU VORBEȘTE ȘI DESPRE FRICĂ. CARE SUNT FRICILE LUI ANDREI CREȚULESCU?

Conceptul de frică s-a schimbat drastic pentru mine în ultimii cinci ani. Frica are o nouă alură, o nouă încărcătură, un nou mod de operare. Dar fricile de bază, ca să zic așa, sunt cele pe care le avem cu toții, fie că ne place sau nu să recunoaștem – frica de necunoscut, de bătrânețe, de irelevanță. Frica de consecințe, de asociere, de ridicol. Frica de noi.

E UN FILM DESPRE UN FILM. CARE AR FI 5 LUCRURI PE CARE LE-AI SCHIMBA CÂND VINE VORBA DE FĂCUT CINEMA ÎN ROMÂNIA?

Oh, dar am avea nevoie de un interviu separat pe tema asta – nu neapărat cu mine, însă. Mai ales dacă ne gândim că tocmai am înjghebat un film despre cum nu se face un film. 
Educația cinematografică, totuși – cred că de aici trebuie pornit. Cât mai mult, cât mai devreme. 
În rest (dat fiind că revăd foarte des “Ratatouille”, în ultima vreme), am să citez maxima definitivă – “Anyone can cook. That doesn’t mean that anyone should”.

AU TRECUT 6 ANI DE LA PREMIERA PRIMULUI TĂU LUNGMETRAJ, “CHARLESTON”, PE MARILE ECRANE; CÂT DE MULT S-A SCHIMBAT ANDREI CREȚULESCU ÎNTRE TIMP?

Din nou, răspunsul la întrebarea asta se vede/citește mai bine din exterior. Nu neapărat dintr-o mașină (deși am devenit șofer – da, știu!) și nu musai noaptea (deși, dacă ne gândim la vremurile pe care le trăim…). 
Pandemia a schimbat întreaga lume drastic – iar eu am devenit tătic odată cu pandemia. Viața mea de dinainte nu mai are nici o legătură cu prezentul, eu, personal, nu prea mai am nici o legătură cu lumea – nici n-aș avea cum. Lumea nu mai are nici o legătură cu lumea, de fapt.

BONUS. ALEGE 5 FILME ROMÂNEȘTI MEMORABILE DIN ULTIMII 5 ANI 

Hahahaha. Așa cum ziceam, eu trăiesc de ceva vreme pe altă planetă – nici măcar nu cred că am văzut cinci filme românești cu totul, în ultimii ani. Aleg însă, cu ochii (larg) închiși, din instinct – și dintr-un principiu vecin cu fanatismul -, orice de Radu Jude. Oricând. Oriunde. Oricum.

Articole similare