Cu siguranță ești în hype-ul “The Penguin” și aștepți cu nerăbdare fiecare nou episod. Dacă ești genul curios care vizionează integral genericul, ai remarcat și numele româncei Corina Maritescu. Scrie scenarii, proză, poezie, eseuri și orice mai e nevoie. Născută în București, Corina a emigrat în SUA la 17 ani, locuind o perioadă în New York și în final stabilindu-se în Los Angeles.
Cu un parcurs fascinant prin departamentele creative ale producției de filme și seriale de televiziune, de la imagine, scenariu, regie până la producție, Corina a avut întotdeauna două iubiri: scrisul și artele, mai ales teatrul și cinematografia. În timpul liceului, în România, a făcut parte dintr-o trupă de teatru alături de care a scris, regizat și jucat propriile piese. “Nu eram noi foarte profesioniști, dar eram entuziasmați, și de acolo am învățat să fiu deschisă oricărei oportunități pentru creativitate care mi se oferă. Când am intrat în lumea filmelor, în State, am vrut să învăț absolut tot ce am putut, de la scenariu la efecte vizuale la distribuție.” mărturisește Corina Maritescu. În Statele Unite, a absolvit un master în film unde a încercat toate aceste roluri, de aici și varietatea experienței listată pe imdb.com.
În ultimii zece ani, Corina s-a concentrat asupra scenaristicii și producției, două discipline care merg mână în mână în televiziunea americană. A scris, regizat și/sau produs filme de scurt și lungmetraj și seriale de televiziune, printre care “The Penguin” pentru MAX, “Shameless” pentru Showtime, “Joe vs. Carole” pentru Peacock și “Sorry For Your Loss” pentru Facebook Watch. Corina scrie pentru și despre persoane ca ea: imigrante, feministe, queer. Visează să debuteze în lungmetraj, scenariul la care lucrează derulându-se în România, în Munții Apuseni, de unde este originară familia tatălui ei. Primește cu sufletul deschis contacte de producători români.
În exclusivitate pentru Like5, într-un interviu semnat de Cătălin Anchidin, Corina Maritescu dezvăluie detalii despre procesul creativ al miniseriei originale “The Penguin”, traseul profesional și filmele românești preferate:
CUM AI AJUNS ÎN ECHIPA “THE PENGUIN” ȘI CE A PRESUPUS IMPLICAREA TA? AI LUCRAT ȘI PE SET SAU DIRECT CU DISTRIBUȚIA?
La “The Penguin” am lucrat în calitate de ce se numește la Hollywood “writer-producer.” Ca să explic un pic: serialele americane de televiziune sunt proiecte colaborative, scrise de o echipa de scenariști cu varii nivele de experiență și conduse de un Showrunner sau producător executiv. Echipa se întâlnește în fiecare zi câteva luni bune și împreună se iau decizii despre arcurile narative ale diverselor personaje, despre momentele majore ale sezonului, despre ce se întâmplă în fiecare episod. După care, episoadele se repartizează unui număr de obicei mai restrâns de scenariști, care scriu fizic scenariul fiecărui episod, bazat pe deciziile luate împreună cu echipa. Procesul ăsta depinde foarte mult de Showrunner și de cultura serialului. Unele seriale se scriu aproape colectiv, iar în altele scenariștii au un pic mai multă independență. Pe măsură ce un scenarist capătă vechime, primește și responsabilități de producător, de la casting la set supervising la post-producție. Pentru “The Penguin”, eu am lucrat predominant în prima parte a procesului, în echipa scenariștilor. În general, cam asta este specialitatea mea și job-ul pe care îl fac de aproape 7 ani de zile.
CUM AI SINTETIZA ASTFEL DE ȘANSE DE “DREAM JOB” GEN “THE PENGUIN” – CÂT % E MUNCĂ, CÂT E NOROC, CÂT E CONJUNCTURĂ DE NETWORKING ȘI EXPERIENȚĂ ACUMULATĂ?
Nu cred că există vreo rețetă magică pentru succes, din păcate. Pot doar să spun că e clar nevoie de muncă în procent de 100%. Da, ai nevoie și de noroc, de networking, de un pic de cunoștințe depre piață, ca în orice industrie. Dar mai ales e vorba de pasiune, disciplină și extrem de mult efort. Eu am ajuns în Hollywood fără nicio conexiune și am pornit de jos. Am fost asistentă ani la rând. A fost greu și de multe ori am fost tentată de a renunța. Nu recomand drumul meu celor care nu sunt extrem de pasionați de film și televiziune. Mai ales acum, când Hollywood-ul este într-un mic colaps (sperăm că doar temporar, dar cine știe?).
CARE E PRODUCȚIA DIN PORTOFOLIUL TĂU CU CARE TE MÂNDREȘTI CEL MAI MULT ȘI DE CE?
E ca și cum m-ai întrebat pe cine iubesc mai mult, pe mama sau pe tata :). Dar hai să vorbesc un pic despre “Looking at The Stars”. Este un documentar de lungmetraj pe care l-am produs după masterat, regizat de un prieten foarte drag, Alexandre Peralta, despre prima (și singura încă, aș zice) școală de balet pentru copii orbi și cu dizabilități vizuale din lume, aflată în Sao Paolo, în Brazilia. Este un film despre pasiune, reziliență și iubire. Cele mai frumoase trăsături umane și caracteristici de care avem o nevoie disperată în zilele noastre. M-ar bucura enorm dacă cititorii voștri l-ar viziona.
CARE E POVESTEA TA CU ROMÂNIA ȘI CU INDUSTRIA DE FILM DE AICI? TE-AI INTERSECTAT CU PRODUCĂTORI SAU ECHIPE DIN ROMÂNIA?
Eu admir cu drag și cu bucurie succesul filmelor românești pe scena globală. Dar, personal vorbind, nu m-am simțit întotdeauna binevenită în industria autohtonă. Știu că “The Penguin” nu lasă exact impresia asta, dar eu scriu mai ales scenarii despre femei și persoane queer, cu temă feministă și anti-rasistă. Îmi place să lucrez mai ales cu femei și persoane trans și non-binare. În trecut, nu am avut o experiență foarte pozitivă în România, dar sunt optimistă și sper că industria se va diversifica și moderniza din ce în ce mai mult.
CUM AI DESCRIE INDUSTRIA DE FILM DIN ROMÂNIA ȘI CE SFATURI AI PENTRU PRODUCĂTORII DE AICI?
O industrie cu un potențial enorm. Românii sunt extrem de talentați și avem și povești super interesante. Sper să se trezească din ce în ce mai mult și statul și publicul la realitatea asta și să investească în artiștii autohtoni. Chiar merită(m)!
Am un singur sfat pentru oricine mă întreabă: dacă ești în poziția extrem de fericită și privilegiată de a-ți alege cariera sau proiectele, lucrează doar la ce îți stârnești focul pasiunii. Viața e prea scurtă, măcar să o petrecem și noi într-un mod mai plăcut. Ah, asta, și “be kind.” Nobody wants to work with a jerk. 🙂
EȘTI LA CURENT CU NOUTĂȚILE CINEMATOGRAFIEI ROMÂNEȘTI? VREUN FILM PREFERAT?
Numărul unu pe lista mea de vizionare este filmul lui Radu Jude, “Nu Aștepta Prea Mult De La Sfîrșitul Lumii”. Nu am apucat încă să îl văd, dar de abia aștept. “Aferim!” e unul dintre preferatele mele. Altfel, mi-au plăcut foarte mult “Babardeală cu Bucluc sau Porno Balamuc” și “Arsenie. Viața de Apoi”. Două filme geniale. După cum spuneam, suntem foarte talentați!