”What Work Is / Ce este munca”, proiectul care va reprezenta România la Expoziția Internațională de Artă – la Biennale di Venezia 2024, este semnat de Șerban Savu, curatoriat de Ciprian Mureșan, și are ca temă relația dintre muncă și timp liber.
LUMEA HIBRIDĂ
Picturi, machete și un mozaic ce va fi realizat in situ vor fi prezentate în cele două spații românești din Veneția.
Expoziția examinează iconografia muncii, inspirându-se din realismul istoric și arta de propagandă din țările care făceau parte din așa-numitul ”Bloc de Est”.
”Mă interesează lumea dintre lumi, dintre rural și urban, dintre muncă și timp liber, o lume hibridă și nedefinită sau care începe să se contureze, este lumea periferiilor care conține toate posibilitățile viitorului. Multe dintre personajele mele se odihnesc în timpul programului de muncă și muncesc în timpul liber, într-o stare de suspendare anarhică, aflată în afara sistemului productiv.
Mă apropii de realitate prin natura interesului aproape sociologic pe care îl am față de lumea din jurul meu, dar și prin filtrul istoriei artelor. Personajele care populează picturile mele sunt în antiteză cu ideea și reprezentarea muncitorului din arta oficială a regimului comunist, nu sunt eroice și nici monumentale. Ele vorbesc în același timp despre eșecul unui proiect politico-social falimentar, dar mai ales despre viața din ziua de azi, în care încearcă să își găsească locul și sensul”, explică artistul Șerban Savu.
STRĂINI PRETUTINDENI
”Străini pretutindeni / Foreigners Everywhere” este tema generală a ediției de anul acesta a Bienalei de la Veneția. În lucrările lui Șerban Savu, poate fi înțeleasă și din perspectiva dislocării și a dorului de casă, asociate cu munca în străinătate, a rupturii dintre muncă și simțul apartenenței. Narațiunea găsirii unui loc de muncă peste hotare și a reîntoarcerii ulterioare la rădăcini poate duce de multe ori la o dublă înstrăinare și la pierderea legăturii cu sine. Personajele din picturile lui Șerban Savu par captive într-un no-man’s-land temporal, între două lumi care se îndepărtează una de cealaltă.
CE SPUNE CURATORUL
„Abordarea realistă a scenelor a fost mereu asociată în general puterii politice, care a eșuat în a manipula și influența masele, însă în cazul lui Șerban Savu, efectul este răsturnat, astfel încât pictura sa servește mai degrabă fragilității condiției umane, non-eroismului ei. Privitorul se recunoaște în aceste imagini, iar realismul aparent al picturii tinde spre relevarea adevărurilor, în opoziție cu orice program politic.
Pictura lui Savu ne arată cum ar trebui privită drama acelor timpuri, dar și tranziția și adaptarea la o lume nouă, «alinierea» cu restul lumii, promisiunea libertății ideologice. Lucrările de la începutul anilor 2000 dau credit atât vechii orânduiri, cât și celei noi sau, mai bine spus, ele privesc cu suspiciune înspre viitor, dând dovada unei obiectivități necesare artei timpurilor noastre. Apariția în peisajul postdecembrist a unor pete colorate (reclamele luminoase sau logourile companiilor) nu convinge privitorul că lucrurile se vor schimba în bine”, spune Ciprian Mureșan.
PICTURI, MOZAIC ȘI DEZBATERI
Pavilionul României va găzdui un poliptic amplu, cuprinzând mai mult de 40 de picturi – o privire condensată asupra practicii lui Savu din ultimii ani. În fața polipticului, o bancă de mari dimensiuni înglobează postamentele a patru machete arhitecturale decorate cu mozaicuri care se îndepărtează de temele uzual ilustrate în mozaic în contexte religioase, sau în cosmogoniile muncii din arta socialistă a mozaicului. Picturile și mozaicurile compun un spațiu care ridică întrebări legate de muncă și chestionează definițiile sale negative: ce nu este munca, ce nu arată a muncă și ce nu înseamnă munca.
Proiectul lui Savu va transforma Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția într-un atelier de mozaic. În spiritul micilor ateliere venețiene, Noua Galerie va deveni un spațiu de producție ce intersectează tradiția locală a mozaicului și preocupările conceptuale ale proiectului. Echipele de mozaicari vor fi alcătuite din profesori și studenți la arte din Republica Moldova, Iași și Cluj-Napoca.
În același spațiu, va avea loc un program de dezbateri publice pe teme ce merg de la istoria artei mozaicului până la teoriile muncii din antropologie, la economia și filosofia contemporană, la ecologie și societatea post-muncă.
ARTIȘTI INVITAȚI
Invitat să răspundă proiectului lui Șerban Savu, studioul de design grafic Atelier Brenda (Sophie Keij și Nana Esi) din Bruxelles propune o intervenție site-specific pe fațada și în holul Pavilionului României. Lucrările lor se preocupă de chestiunea valorii, pe care o abordează dintr-un unghi ”arhaic și anarhic”. Înscrisul pe fațadă (precum urma lăsată de un înscris comemorativ deteriorat), designul unei monede (care regândește relația dintre efort, compensație financiară și autoritatea politică care validează această ecuație) și un studiu iconografic al semnelor care descriu munca converg într-un studiu speculativ de contrapropagandă.
Proiectul va fi întregit de publicarea, la închiderea Bienalei de Artă de la Veneția 2024, a unui volum coordonat de Mihnea Mircan și Bertha Savu, care va reuni o serie de texte critice legate de temele abordate în practica lui Șerban Savu.
