De la documentar la ficțiune, regizoarea Kitty Green explorează curajos realitățile sociale ale momentului. De la mișcarea feministă Femen din “Ukraine is not a Brothel” până la culisele industriei hollywoodiene din “The Assistant”, Kitty Green se distinge prin abordări intime asupra experiențelor umane în contexte delicate. Premiată la Festivalurile de Film de la Sundance, Veneția și San Sebastian, Kitty Green vine la București pentru o discuție cu publicul AIFF.10 după proiecția “The Assistant” (2019) programată pe 6 iunie, ora 20:00, la Cinema Elvire Popesco. Pe 7 iunie, ora 18:00, regizoarea va face un scurt intro despre documentarul “Ukraine is not a Brothel” (2013).
Într-un interviu acordat Like5 înaintea startului AIFF.10, Kitty Green dezvăluie maniera în care își alege subiectele, avantajele și dezavantajele documentarului și ale ficțiunii, colaborarea cu actrița Julia Garner și, mai ales, cineaștii care o inspiră.
CÂND ÎȚI ALEGI SUBIECTELE FILMELOR, CUM DECIZI DIRECȚIA ARTISTICĂ – FICȚIONALĂ SAU DOCUMENTARISTĂ?
Întotdeauna încep cu ideea sau povestea. Trebuie să-mi dau seama mai întâi ce vreau să transmit, iar abia apoi pot decide ce abordare cinematografică se potrivește cel mai bine. Când am realizat “The Assistant”, în timpul procesului de documentare, am discutat cu multe asistente de la Hollywood care au lucrat pentru Harvey Weinstein și alții. După ce le-am ascultat poveștile, mi-am dat seama că un lungmetraj de ficțiune ar fi mai potrivit decât un documentar, din câteva motive. În primul rând, era o perioadă foarte recentă după mișcarea #MeToo și nu credeam că ar fi fost pregătite sau s-ar fi simțit confortabil să-și spună poveștile în fața camerei. În al doilea rând, m-am gândit că, pentru a scoate cu adevărat în evidență sistemele de putere de la Hollywood care țin femeile în subordonare, ar fi important să pun spectatorul în pielea acestor femei și să creez o experiență foarte subiectivă.
DE CARE GEN TE SIMȚI MAI ATRASĂ: DOCUMENTAR SAU FICȚIUNE?
Nu mă simt atașată în mod deosebit de niciunul dintre ele. Totul ține de ceea ce se potrivește cel mai bine ideii sau mesajului filmului. Ambele au avantaje și dezavantaje. Realizarea unui documentar poate începe într-un mod foarte organic (și ieftin), în timp ce ficțiunea este adesea mai dificil de finanțat, demarează mai greu și implică o planificare minuțioasă. Îmi place să am mult control asupra cadrului și a structurii, iar mulți au senzația că e imposibil în documentar, dar consider că există totuși modalități de a aborda documentarul în stilul propriu, cu vocea mea.
ÎN FILMELE TALE TE CONCENTREZI PE PUTEREA DINAMICII, HĂRȚUIRE ȘI CONTROL, EXPLOREZI MEDII RESTRICTIVE. CUM AI REUȘIT CA REGIZOARE SĂ DAI GLAS UNOR TEME SENSIBILE?
Cheia e realizarea unui film captivant. Dacă aspectele politice sunt prea evidente și prea în prim-plan, publicul își va da seama imediat și își va pierde interesul. Așadar, trebuie să te asiguri că narațiunea funcționează la fel de bine ca temele și problemele abordate. E un echilibru dificil de atins, dar e important să-l găsești.
Filmul despre Femen a fost complicat din cauza situației din Ucraina la momentul respectiv, dar aveam o datorie morală față de subiectele abordate și asta m-a ajutat să merg până la capăt, în ciuda obstacolelor. Nici “The Assistant” nu a fost simplu, erau multe persoane la Hollywood care nu doreau ca acel film să fie realizat, dar am reușit să găsim o soluție. Cred că este foarte important să te înconjori de o echipă bună – producători și colaboratori – atunci când ai de-a face cu probleme delicate și situații dificile!
DE LA SUNDANCE LA VENEȚIA, BERLINALE, BFI, SAN SEBASTIÁN ȘI AFI FEST, CE REACȚIE DIN PUBLIC TE-A MOTIVAT SĂ CONTINUI EXPLORAREA CAZURILOR NEREZOLVATE ȘI A MIȘCĂRILOR SOCIALE?
Reacțiile publicului de festival au fost extraordinare, mulți s-au simțit înțeleși prin filmele mele. Primesc des acest răspuns, mai ales în privința “The Assistant” și nu doar de la oameni din industria cinematografică. Interesant a fost că, după ce au văzut filmul, oameni aflați în poziții de conducere mi-au spus că își vor trata angajatele mai bine. Sper că a avut un impact pozitiv din această privință.
AI O MANIERĂ FOARTE SPECIFICĂ DE A CREA TENSIUNE, SUSPANS ȘI DE A CONSTRUI O ATMOSFERĂ HORROR. CUM ÎȚI ALIMENTEZI CREATIVITATEA ȘI INSPIRAȚIA?
Nu știu exact de unde vine asta. Mă atrag filmele foarte tensionate. Unul dintre motivele pentru care vin în România e că sunt o mare admiratoare a filmelor lui Cristian Mungiu. “4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” a avut o influență majoră asupra carierei mele. Am văzut filmul la facultate și îmi amintesc că m-a durut capul în timpul proiecției din cauza tensiunii pe care o degaja. Cred că îmi alimentez creativitatea și inspirația cu filme șidiscuții cu regizori. Din acest motiv, sunt încântată să fiu parte din American Independent Film Festival!
PLĂNUIEȘTI SĂ ABORDEZI MAI MULT COMEDIA ÎN PROIECTELE VIITOARE?
Următorul proiect la care lucrez are mult umor negru, iar reacția pe care o primesc din partea finanțatorilor e că nu reușesc să îi înțeleagă tonul – ar trebuie să fie înfricoșător sau amuzant? Eu cred că ar trebui să fie puțin din ambele.
JULIA GARNER E UNA DINTRE COLABORARELE CONSTANTE. CUM ÎȚI ALEGI DISTRIBUȚIA DE OBICEI?
Cu Julia am o legătură greu de descris. Când avem de discutat pe platou, mă apropii de ea, îmi citește expresia feței și știe exact ce vreau să îi comunic. E intuitivă și mă înțelege, iar eu la rândul meu pe ea. E una dintre acele relații care sper că va dura mult timp! Castingul depinde de multe lucruri și adesea e destul de complicat, ține de disponibilitate și dacă un actor are profilul potrivit pentru a ajuta la finanțare. E un proces complicat, dar mă bazez mai mult pe instinct și asta a funcționat până acum.
DACĂ AR FI SĂ ALEGI O POZIȚIE DE PUTERE ÎNTR-UN DOMENIU ÎN CARE SĂ POȚI SCHIMBA LUCRURILE, CARE AR FI ACEASTA?
Nu intentionez să renunț la cinema. Mi-aș dori să pot inspira și susține tinerii cineaști să facă filme despre lucrurile care contează cel mai mult pentru ei. Cu cât ai o abordare mai personală, cu atât mai bine! Mi-aș dori ca filmele să fie mai ușor de realizat și finanțat, dar avem noroc cu platformele de streaming care le dau o altă vizibilitate. Vreau să încurajez oamenii să înceapă să creeze. Cred că înveți foarte multe atunci când faci lucruri.
