Prezentat în închiderea Festivalului de la Cannes 2025, “La venue de l’avenir / Colours of Time” al lui Cédric Klapisch e o călătorie vizuală între 1895 și zilele noastre, o poveste care amestecă liniile temporale ale sfârșitului de secol XIX, epoca efervescenței artistice, cu cele ale Parisul din zilele noastre.
Reuniți de o moștenire în zona rurală a Normandiei, 4 veri redescoperă împreună o istorie familială misterioasă. În 1895, strămoașa Adèle părăsea orașul natal pentru a-și căuta mama la Paris. Aflat în plină ascensiune a fotografiei și impresionismului, Parisul devine locul descoperirilor pentru Adèle. Pe măsură ce verișorii urmăresc povestea lui Adèle, cei 4 își redescoperă propria genealogie. Reflecție asupra ceea ce s-a câștigat și ce s-a pierdut între trecut și prezent, Cédric Klapisch radiografiază memoria și urmele lăsate de timp.
VIITORUL RAPORTAT LA TRECUT
Fascinat de Parisul secolului XIX, de estetica și decorurile sale, Cédric Klapisch și-a dorit foarte mult realizarea unui film de epocă. Emoționat de primele fotografii pariziene și colecționar de albume foto, Klapisch a decis abordarea relației dintre fotografie și pictură prin povestea unei familii contemporane care moștenește o casă cu o mulțime de elemente din secolul al XIX-lea. Călătoria în Normandia alături de co-scenarisul Santiago Amigorena a generat ritmul filmului: confruntarea trecutului cu prezentul. “Nu putem merge înainte dacă nu privim și înapoit. A săpa în trecut, înseamnă de fapt, a deschide drumul pentru viitor” declară regizorul.
PROGRESUL ANILOR 1900
Documentarea filmului s-a legat de începuturile impresionismului. Vizitele muzeelor, cărțile care menționau viața boemă din Montmartre, dar și cercetările vieții oamenilor înainte de 1900 au fost principalele surse de inspirație. În ciuda faptului că bugetul filmului nu a permis recrearea celor mai importante momente ale începutului anilor 1900 (apariția electricității, a mașinilor, a metroului) Cédric Klapisch a ales să vorbească despre cele mai mari progrese ale perioadei: educația și alfabetizarea în rândul femeilor.
ÎNCEPUTURILE FOTOGRAFIEI
Pasionat de fotografie de la 12 ani, Cédric Klapisch reia în film rolul ei major, ca sursă de inspirație. Cu o profundă dimensiune personală prin intermediul bunicului care făcea albume de familie și absența părinților deportați la Auschwitz, fotografia l-a ajutat să înțeleagă forța imaginilor. Absența celor dragi devine foarte prezentă prin intermediul albumelor foto.
UN FILM DESPRE CĂUTAREA ORIGINILOR
În “La venue de l’avenir”, absența mamei Adèlei devine punctul de plecare și se transformă într-o adevărată cercetare despre un personaj atât de viu și energic. Căutările ei se prelungesc în prezentul celor 4 verișori care încearcă să afle de unde provin și care e relația lor cu strămoșii. “La venue de l’avenir” analizează importanța trecutului, lucru punctat de unul dintre personaje: “mă simt bine să privesc înapoi”.
COSTUMELE ȘI INFLUENȚA TABLOURILOR IMPRESIONISTE
Deși Klapisch visa la peste 200 de figuranți, costurile și munca din spatele costumelor de epocă a redus numărul lor la maximum 80 într-o scenă. De la detaliile țesăturilor vechi și a accesoriilor (manșete, cravate, noduri, gulere, corsete, pălării), eforturile departamentului de costume au presupus crearea unei estetici aparte.
Pentru a reda cât mai fidel atmosfera epocii trecute, Klapisch și echipa tehnică s-au documentat și au făcut teste mai bine de doi ani. Așa cum impresioniștii au recurs la tehnici noi, Cédric Klapisch a explorat posibilitățile tehnologiei digitale, de la filmare la gradarea culorilor, pentru o imagine cât mai fidelă. De la imitarea cadrelor lui Monet la surprinderea culorilor impresioniste, “La venue de l’avenir” este un omagiu adus pictorilor francezi.
