Cu o experiență de 12 ani în domeniul transmedia storytelling, Ioana Mischie este artista futuristă care revoluționează modul în care este concepută și redată o poveste holistică și propune o nouă manieră de a gândi un concept fluid, care îmbină multiple platforme artistice. Vizionară și creativă, Ioana Mischie este inițiatoarea în România a acestui domeniu în continuă transformare. Bursieră Fullbright la USC – School of Cinematic Arts din Los Angeles, Ioana Mischie a adus României prima nominalizare la European Metaverse Awards pentru proiectul inovator “Tangible Utopias”, este autoarea unor cărți și articole de specialitate, co-fondator al Asociației Storyscapes și lector universitar în cadrul UNATC. A debutat în calitate de regizor la Channel 4 în Marea Britanie cu două seriale documentar cu un număr record de vizionări în UK. Proiectele ei cinematografice au fost selecționate în peste 250 de festivaluri din întreaga lume și au fost dezvoltate în cadrul unor prestigioase programe internaționale (Sundance Workshop – Capalbio, Biennale College Cinema VR).
Proiectul imersiv “Human Violins Prelude” este o instalație transmedia alcătuită dintr-o experiență single-player narativă, o experiență multi-player menită să ne facă să ajungem la un ritm comun și o expoziție fizică, care integrează poveștile reale care au stat la baza proiectului. Începând din octombrie, “Human Violins Prelude” va face parte din expozițiile temporare ale muzeelor imersive, iar echipa speră ca proiectul să fie prezentat în “librăriile” VR, în școli, la festivaluri de fillm, New Media sau muzică.“Premisa proiectului este inspirată de un fapt real: în timpul Holocaustului numeroși evrei au fost lăsați să își aleagă un singur obiect înainte să fie deportați și mulți și-au ales vioara, provenind din familii arhi-îndrăgostite de muzică. Experiența VR este ficțională, însă păstrează această idee-cheie conform căreia fiecare om are o forță interioară menită să depășească cele mai întunecate momente. Este un omagiu adus tatălui meu, care a adorat folclorul local și l-a sprijinit prin toate mijloacele să rămână viu, vibrant.” declară Ioana Mischie într-un interviu exclusiv realizat de Cătălin Anchidin pentru Like5.ro.
CE CONTINUĂ SĂ TE INSPIRE ȘI SĂ TE AMBIȚIONEZE SĂ LUCREZI ASTFEL DE PROIECTE INOVATOARE ÎN ROMÂNIA?
Am fost inspirată de nenumărați artiști inovatori și de teoreticieni geniali pe care i-am cunoscut în rezidențele de creație de pe cinci continente. Cred că dintotdeauna mi-a plăcut să scriu concepte neconvenționale, însă în anul 2011 am descoperit că există și nenumărate metodologii care să stimuleze activ acest demers.
Cred că, dacă ar prioritiza acest domeniu, România ar putea deveni un vector de inovare globală pentru că are o excelentă infrastructură tehnologică și o comunitate vibrantă de artiști. Îmi place să cred că selecția la Cannes îi va inspira pe decidenții din mediul cultural să investească în inovarea audio-vizuală pentru că este cea care ne poate aduce o formă de sustenabilitate pe termen lung. Faptul că suntem la Cannes în competiția oficială alături de proiecte din țări precum Canada, US, Franța care investesc anual milioane de euro în acest domeniu este o fabuloasă performanță creativă.
PROIECTELE TALE SUNT DEOPOTRIVĂ O FORMĂ DE ARTĂ, DAR ȘI INSTRUMENTE EDUCAȚIONALE ȘI SOCIALE DE MODELARE A SOCIETĂȚILOR VIITOARE. CUM ARATĂ ARTISTUL ÎN VIITOR?
Ne onorează această descriere și recunosc că îmi doresc activ să ating aceste dimensiuni cu fiecare proiect în parte. Din punctul meu de vedere, un artist este un neobosit inventator dintotdeauna. Foarte mulți artiști au inițiat idei care au schimbat radical mediul în care trăim. Foarte multe invenții din lumea reală au fost inspirate de concepte creative din cărți, filme sau lumi science-fiction. În ultimii ani am inițiat un gen cu totul nou, numit noetic fiction (noe-fi), menit să imagineze viitoruri axate pe evoluția conștiinței umane. Mă interesează foarte mult acest aspect, aflat la granița dintre artă, psihologie, neuroștiință, cinema. Cum putem avansa conștiința umană pe termen scurt, mediu și lung? Consider artiștii ca fiind niște șamani ai acestei evoluții.
Mediul VR este un minunat simulator pentru lumi alternative, un excelent generator de perspective noi. Și în momentul în care este integrat într-un univers transmedia, capătă o forță sublimă. Îmi place să cred că fiecare poveste imersivă este o formă nouă de a exprima esența vietii și implicit de a o trăi. Fiecare experiență transmedia poate fi privită ca o renaștere spirituală, tehnologică, conceptuală.
În viitor, îmi doresc să creez nu doar concepte transmedia, ci și concepte care au valoare trans-temporală(care pot fi extinse în timp), trans-spațială (care pot fi scalabile global), trans-perspectivistă (care pot reda multiple perspective cu privire la același aspect), trans-reală (menite să îmbine constructiv mediul real și mediul virtual) pentru a trezi o nouă categorie de simțuri, o nouă școală de gândire.
EȘTI CREATOAREA PRIMUL DOCUMENTAR 3D, A PRIMULUI JOC IMERSIV VR, A PRIMEI FRANCIZE CARE COMBINĂ FILMUL, VARIANTA WEB ȘI VR-UL. CUM ARATĂ CĂLĂTORIA TA PRIN NOILE TEHNOLOGII?
De obicei, “rețeta” creativă pe care o folosesc include trei ingrediente. Totul începe cu un concept puternic, pe care îl consider vital pentru lumea în care trăim. După aceea, încerc să aleg cea mai potrivită arhitecturătransmedia, cele mai expresive tehnologii pentru a amplifica acest concept și pentru a-l exprima într-o manierănouă. Nu în ultimul rând, contează enorm pentru mine impactul social pe care îl generează un proiect sau potențialul impact și îmi place să analizez reacțiile pe care le stârnește, schimbările pe care le aduce fiecărui explorator în parte. Cred că acesta este harul unui proiect reușit: să ne modifice radical perspectiva asupra vieții, să genereze o formă de epifanie care să ne facă să conștientizăm rolul nostru în această lume. “Human Violins” este axat cu precădere pe ideea de moștenire creativă pe care o lăsăm în urmă, pe ideea de tezaur creativ care poate salva vieți, poate inspira generații, poate scrie istorie.
Călătoria mea personală prin noile tehnologii este una foarte solicitantă pentru că tot ce ține de formate noi implică nu doar cercetare asiduă, ci și efort constant de a folosi constructiv aceste noi instrumente. Iubesc să concep formate noi, iubesc până și faptul că nu există manuale conservatoare în acest domeniu, acest proces de lucru ne obligă să scriem și manualul și proiectul simultan.
PENTRU NECUNOSCĂTORII DE VR, NUMEȘTE-NE 5 OPERE SAU ARTIȘTI CU CARE PUBLICUL AR TREBUI SĂ INTERACȚIONEZE.
“Carne y Arena” (regia Alejandro González Iñárritu) a fost primul proiect VR selectat în competiția de film de la Cannes în urmă cu 7 ani, o experiență-manifest, sfâșietoare din punct de vedere narativ și impecabil realizată din punct de vedere tehnologic. Din păcate, proiectul este greu accesibil, necesitând o infrastructură tehnică mult prea sofisticată pentru a călători cu ușurință.
“Golyath: Playing with Reality” (regia May Abdalla, Barry Gene Murphy), câștigătorul de la Veneția din 2021 este un proiect interactiv care poate fi vizionat gratuit în orice cască VR și descrie, într-o manieră absolut răvășitoare, experiența unei persoane care se confruntă cu un episod de schizofrenie.
“Wolves in the Walls” (regia Pete Billington) este o experiență VR interactivă adaptată după o carte omonima cu un personaj transmedia, Lucy, absolut magnetizant.
“The Doghouse” (regia Johan Knattrup Jensen) este o instalație VR genială care portretizează o cinădaneză, văzută din 5 perspective diferite. Ador acest proiect și îl consider o formă de pionierat pentru un nou tipar de povestire.
Aș include în lista de must-see și un proiect de web-documentary, “My Grandmother’s Lingo”, unul dintre proiectele mele preferate din perioada recentă pentru că facilitează o comunitate globală în jurul unei povești atât de intime.
CUM S-AR PORTRETIZA IOANA MISCHIE ÎN 5 ELEMENTE DE VR?
Portretul meu este unul în continuă schimbare, este un portret fluid, similar unei lumi VR în sensul că nu este mărginit de un chenar, nu este mărginit de o singură definiție sau de un singur tipar.
În fiecare zi încerc să descopăr dimensiuni noi ale povestirii artistice, caut să descopăr noi perspective în mine însămi și în cei de lângă mine. Sunt un arheolog al conștiinței umane și mă străduiesc să o arhivez și să o extind constant. Dacă aș reda un auto-portret în VR, ar fi probabil o experiență multi-player, axată pe întrebări, nu pe răspunsuri. Îmi doresc să inspir oamenii, să îi fac să realizeze că lumea în care trăim, oricât de alienată devine pe alocuri, are încă fărâme de sublim și le putem augmenta.
