Născută în 1890 într-o familie italiană aristocrată, urmând studii de filosofie la Roma și scriind poezii în timpul liber, la doar 22 de ani, Elsa Schiaparelli a simțit nevoia să se îndepărteze de viața luxoasă oferită de părinți, convinsă că acest lucru o ținea departe de latura ei creativă. S-a angajat ca bonă la Londra, a explorat muzeele, a urmat cursuri de filosofie orientală și a luat contact cu spiritismul. Întâlnirea cu Gabrielle Picabia, soția pictorului dadaist Francis Picabia, a fost cea care i-a permis accesul spre personalități marcante ale suprarealismului. Întâlniri emblematice, prietenii de o efervescență creativă care completau perfect inovația propusă de Elsa Schiaparelli. În 1927, după un prim eșec în business, Schiaparelli lansa o colecție de tricotaje cu o cusătură specială cu două straturi și pulovere cu imagini suprarealiste trompe l’oeil. Piesa emblematică a colecției este puloverul cu fundă falsă care i-a adus popularitatea în rândul clienților. Primul designer care a introdus fermoarul vizibil în Haute Couture și a conceput prima jupe-culotte, fusta pantalon. Concentrată pe ținutele sport la începuturile carierei (costume de baie, haine de schii, rochii de in), Schiparelli introducea în 1930 piesele de seară, mai precis prima rochie cu jachetă care ascundea un buzunar perfect pentru sticlele de băuturi alcoolice, o idee excelentă în timpul prohibiției americane. Cei mai prolifici ani ai carierei lui Schiaparelli au fost marcați de colaborări cu figuri artistice proeminente, inspirată de ei, muza acestora, la rândul ei:
SALVADOR DALÌ
În 1935, Schiaparelli începea îndrăzneața și fascinanta colaborare cu Salvador Dalì: o pudră compactă sub forma unui cadran de telefon (clienții aveau opțiunea personalizării), transformată ulterior într-o trusă cosmetică. Inspirată de o fotografie care îl prezenta pe Dalì purtând un pantof de damă pe post de pălărie, Schiaparelli introduce în colecția de iarnă 1937-1938 pălăria pantof – disponibilă în două versiuni: cu un toc șocant de roz sau negru solid. Țesăturile lui Schiaparelli au devenit adevărate opere de artă. În colecția de vară Haute Couture din 1937, homarul (preluat din lucrările lui Dalì) revenea pe țesăturile lui Schiaparelli presărat cu crenguțe de pătrunjel pe fundal alb. Rochia Lobster a fost inclusă în trusoul de 18 piese creat special de Schiaparelli pentru Wallis Simpson cu ocazia căsătoriei sale cu ducele de Windsor. O altă creație emblematică este Tear Dress. Inclusă în colecția Le Cirque din 1938, rochia era imprimată în stil trompe l’oeil și genera iluzia unor fâșii de carne, accentuate de aplicații în țesătură, un detaliu punk avant la lettre.
JEAN COCTEAU
Colaborarea cu poetul avangardist Jean Cocteau a generat piese vestimentare devenite capodopere emblematice în cariera Elsei Schiaparelli. În 1937, pornind de la un desen de-al lui Cocteau, Schiaparelli realiza haina de seară (din jersey albastru de mătase) cu două fețe care prin iluzie optică susțineau, precum o coloană, o vază accesorizată cu trandafiri. Colecția de toamnă 1937 a inclus jacheta de in gri pe care a fost transpus un alt desen de-al lui Cocteau: chipul unei femei surprinsă din profil, cu părul blond răsfirat pe lungimea mânecii drepte. Semnătura lui Cocteau a fost brodată pe jachetă, conferindu-i piesei statutul de operă de artă. Un alt accesoriu special creat de Cocteau pentru Schiaparelli este broșa în formă de ochi completată de o perlă în formă de lacrimă.
PABLO PICASSO
Mâinile pictate de Pablo Picasso au fost sursă de inspirație pentru Schiaparelli în crearea mănușilor negre cu unghii roșii. Extinderea părților trupului în piesele creatoarei a devenit o semnătură distinctivă a colecțiilor sale. Ghearele aurii, inelele pe degete sau încrețiturile pe post de cicatrici sub forma iluziei optice.
Inspirația a funcționat și în ceea ce îl privește pe celebrul pictor. În vara anului 1937, când Picasso a pictat portretul soției poetului Paul Eluard, Nusch Eluard purta pălăria și bijuteriile din colecția Haute Couture 1937-1938, cu insigne sub forma unor heruvimi aurii pe reverele hainei.
La rândul său, “Birds in a Cage” semnat de Picasso a devenit o piesă de referință în colecția personală a lui Schiaparelli, inclusă pe frontispiciul ediției americane a autobiografiei sale, “Shocking Life”.
MAN RAY
Prietenia dintre Elsa Schiaparelli și Man Ray a debutat în anii ’20 la New York, devenindu-i model pentru o serie de fotografii. Unul dintre cele mai cunoscute portretre o înfățișează pe Schiaparelli într-o rochie lucrată în stil trompe l’oeil asemănătoare unui veșmânt grecesc antic plisat. În 1936, artistul dadaist a creat special pentru ea două perechi de ochelari în spirală, cu efect hipnotic, prețioase accesorii suprarealiste realizate din metal și piele roz răsucită. Tabloul “Le Beau Temps” din 1939 își are sursa de inspirație în colecția Haute Couture de primăvară a cărei temă a fost Commedia dell’Arte, un personaj construit din forme geometrice. Este oglinda unei piese desăvârșite, “Woman’s Evening Coat” lungă până în pământ, construită din petice multicolore în forma unor diamante din pâslă. O reinterpretare spectaculoasă a costumului de Arlechin.
CHRISTIAN BÉRARD
Christian Bérard a jucat un rol vital pe scena modei pariziene în anii ’30: scenograf al lui Jean Cocteau și autor al decorurilor celebrei expoziții itinerante Théâtre de la Mode – reuniunea simbolică a creatorilor de modă în perioada postbelică, bun prieten al lui Chanel, consilier al lui Dior și colaborator al lui Schiaparelli. Bérard a lucrat îndeaproape la colecțiile lui Schiaparelli creând imprimeuri exclusive sau ilustrații de modă. Colecția Astrologique (1938) în care se remarcă pelerina de mătase roz cu broderia solară, surprinderea esenței siluetei “Hard Chic” cu umerii rigizi, lungimea scurtă a fustei sau culorile vii sau frumusețea colecției Le Cirque. Schiaparelli îi purta o admirație profundă artistului Bérard, descrisă în paginile autobiografiei sale: “a fi aprobată și admirată de el era o consacrare în lumea artistică, socială și intelectuală a Parisului”.
