FeaturesDe ce e musai să vezi “All of Us Strangers” pe Disney+

De ce e musai să vezi “All of Us Strangers” pe Disney+

“All of Us Strangers”, scris și regizat de britanicul Andrew Haigh, aduce în prim-plan o tulburătoare poveste despre pierdere și iubire.

Inspirat din “Strangers”, romanul autorului japonez Taichi Yamada, scris și regizat într-o notă contemporană și personală de britanicul Andrew Haigh, “All of Us Strangers” are premiera pe 24 aprilie, în exclusivitate la Disney+. Cartea lui Yamada a fost tradusă în engleză abia în 2003, la 16 ani de la lansarea sa în Japonia. Într-o seară oarecare, Adam (interpretat de Andrew Scott – “Ripley”, “Spectre”, “Fleabag”) se intersectează cu vecinul său misterios, Harry (Paul Mescal – “Aftersun”, “Normal People”). Pe măsură ce relația dintre ei printre contur, Adam simte nevoia de a se întoarce în orașul natal, în casa copilăriei acolo unde părinții săi (Claire Foy – “The Crown” și Jamie Bell – “Billy Elliot”) par să trăiască, la fel ca în ziua în care au murit, în urmă cu 30 de ani. O tulburătoare poveste despre pierdere, iubire și acceptare, un balans poetic între anii ’80 și prezentul Londrei anilor 2000. 

Like5.ro îți spune de ce e musai să vezi “All of Us Strangers” numai pe Disney+:

BINECUVÂNTAREA LUI YAMADA

Taichi Yamada a fost abordat în 2017 de producătorii de la Blueprint Pictures cu o primă viziune creativă asupra romanului său. Fascinați de sâmburele emoționant al poveștii, producătorii s-au străduit să fructifice toate detaliile cărții, fără a se bloca în elementele clasice ale unei narațiuni cu fantome. Viziunea regizorală a lui Andrew Haigh (cunoscut pentru “45 Years”, “Weekend”) a scos din orice tipar explorarea familiei. “Ce s-ar întâmpla dacă ți-ai reîntâlni părinții la mult timp după ce au plecat, doar că acum au aceeași vârstă cu tine?”. Punctul de plecare a declanșat un proces lung și dureros pentru Haigh. “Am vrut să mă ocup de propriul meu trecut, să explorez complexitatea iubirii familiale și romantice, experiența distinctă a unei generații specifice de homosexuali care a crescut în anii ‘80”. Haigh a reușit să surprindă dimensiunea psihologică, aproape metafizică a poveștii, iar Taichi Yamada a fost extrem de respectuos cu viziunea acestuia, dându-și binecuvântarea pentru realizarea filmului. 

ANDREW SCOTT ȘI PAUL MESCAL

Textura personajelor și complexitatea filmului au prins greutate prin jocul actoricesc. Andrew Scott este convingător în solitudinea sa și în transmiterea emoțiilor, poartă pe umeri durerea traumatizantă a pierderii părinților la o vârstă fragedă. A fost ana dintre primele alegeri în materie de distribuție, cu atât mai mult cu cât Haigh a mizat foarte mult pe orientarea sexuală a actorului, identică cu a personajului interpretat. Prin accesarea copilului interior precum și a adultului, Andrew Scott a dovedit o măiestrie exemplară.  

În celălalt colț al poveștii, Paul Mescal a dovedit naturalețe, într-un fascinant amestec de sensibilitate și forță. Singurătatea celor 2 personaje se oglindește reciproc, în gesturi mici, în negarea fiecăruia de a găsi fericirea. Chimia celor 2 actori a devenit punctul forte, exploatată de regizorul Haigh prin timpul investit alături de cei doi: de la ieșit împreună și povestit despre viețile lor. 

ÎNTÂLNIREA VINDECĂTOARE

Absurditatea situației de a se întoarce în casa părintească și de a-și revedea părinții tineri, extrem de vioi, dă filmului un profund sentiment de naturalețe și normalitate. Încărcătura emoțională este puternică, dureros de sfâșietoare, dar vindecătoare. Duo-ul format din Claire Foy și Jamie Bell s-a dovedit alegerea perfectă pentru Andrew Scott. În prima zi de filmare, după doar câteva scene trase, Haigh le-a mărturisit ferm: “E atât de ciudat. Se simte ca și cum ați fi părinții lui.” Dar conexiunea și perspectiva extrem de personală a regizorului au contat enorm în fiecare detaliu al tabloului. De la o mamă mai puțin deschisă în privința acceptării fiului la un tată relaxat și deschis, expunerea lui Adam este pusă în scenă cu o delicatețe fină ajutată nu doar de subtilitatea replicilor ci și de puterea interpretării actorilor. 

CASA COPILĂRIEI – PLATOU DE FILMARE

Din dorința de a puncta legătura personală cu povestea, Andrew Haigh a decis ca anumite secvențe să fie filmate în casa copilăriei sale. Ironia sorții a făcut ca modificările decorului existent să nu necesite foarte multă muncă pentru echipa de scenografie. Casa nu mai fusese șlefuită de aproape 30 de ani, lucru resimțit profund de Haigh: “a fost ca și cum aș fi pășit într-un loc amintit pe jumătate.” Autenticitatea locului, dar și a personajelor intrate în poveste a fost completată de scenografa Sarah Finlay (cu care Haigh a lucrat și la “45 Years”), de designerul de costume Sarah Blenkinsop (cunoscută pentru “The Lobster”) și de coordonatoarea de machiaj și coafură Zoe Clare Brown. Detaliile platoului de filmare au fost ținute în frâu, nu au fost nicidecum clișee ale anilor ’80. 

MEMORIA ȘI PUTEREA IUBIRII

Pe fundalul piesei “You Were Always on My Mind” (Pet Shop Boys), Andrew Haigh aduce nostalgia pe ecran. Textura trecutului e sugerată prin filmarea pe peliculă de 35 mm. Nu e nici vis, nici somn profund, e trezirea dintr-un vis. Amintirile definesc oamenii, devenirea lor, caracterul. “All of Us Strangers” apasă cele mai sensibile butoane și provoacă purificarea personajului lui Adam. “Am făcut destule filme și știu că oamenii reacționează diferit la lucruri” declară regizorul Andrew Haigh. Relația cu părinții, dragostea și căldura lor sunt esențiale, iar ceea ce urmărește Haigh este ca la finalul filmului spectatorii să simtă puterea iubirii. 

Articole similare