Creatorul miniseriei “Mare of Easttown” premiată cu 4 Emmy-uri, Brad Ingelsby revine cu o nouă poveste din suburubiile Philadelphiei, “Task”. Cu o distribuție de calibru – Mark Ruffalo (Tom), Tom Pelphrey (Robbie), Emilia Jones (Maeve), Alison Oliver (Lizzie), Martha Plimpton Kathleen McGinty), Fabien Frankel (Anthony) – care dă autenticitate personajelor, Ingelsby e conștient că succesul serialului “Task” se datorează actorilor: “pot face ca orice dialog prost să sune bine, pot da viață lucrurilor” mărturisește el cu zâmbetul pe buze.
Principala sursă de inspirație a serialului au fost discuțiile cu unchiul lui Ingelsby, preot cu o experiență de aproape 30 de ani. “Comunicam tot timpul cu el și aveam mereu întrebări despre părerile lui despre Dumnezeu, dacă s-au schimbat de-a lungul anilor și cum a fost această călătorie. Apoi am citit că FBI-ul apelează la preoți și alți clerici în urma evenimentelor tragice pentru consilierea victimelor și a familiilor. Mi s-a părut foarte interesant – iată cum un preot slujește într-un mod diferit.”
“Task” pornește de la întrebări inevitabile despre tragedii întâmplate, despre nevoia oamenilor de a ajunge la un anume nivel de credință atunci când ceva nu se leagă.
Primele 3 episoade “Task” sunt disponibile în exclusivitate pe HBO Max, cu un nou episod lansat în fiecare luni.
Într-un interviu pus la dispoziție de Warner Bros. Discovery, Brad Ingelsby dezvăluie culisele “Task” – de la idee la producție.
CUM S-A NĂSCUT IDEEA SERIALULUI ȘI CUM S-A DEZVOLTAT?
M-a interesat foarte mult poziția agentului FBI care nu era deosebit de perspicace, căruia îi scapă indicii, dar care are o viziune specifică în ceea ce face: empatie și compasiune. Nu mai întâlnisem asta la un agent FBI, iar Tom (personajul lui Mark Ruffalo) e genul de tip a cărui credință s-a prăbușit în urma tragediei personale, de aceea încearcă să înțeleagă sensul tuturor acestor suferințe din lume.
Am căutat o poveste în jurul acestui subiect, dar totul a pornit de la Tom, un personaj care trebuie să ajungă la un anumit nivel de credință. Nu cred că la final va îngenunchea în fața altarului, ci îl va lăsa pe băiat să plece și va crede că va fi bine. Asta e călătoria pe care mi-am imaginat-o. Personajul Robbie, interpretat de Tom Pelphrey, a apărut în urma discuției cu un consultant tehnic. Într-un alt context, a spus ceva care m-a impresionat profund: “poștașii și gunoierii fac parte din viața ta, știu foarte multe lucruri despre tine și sunt invizibili”. Într-adevăr: poștașii vin zilnic în cartierele noastre, știu ce facturi plătești, ce reviste citești. E cazul lui Robbie (Tom Pelphrey), un gunoier invizibil care merge prin cartiere. Doar că e invizibil și în viața lui de zi cu zi, iar jafurile sunt o manieră de a-și recâștiga existența. Am căutat o modalitate de a spune o poveste în jurul acestor personaje. Pentru că întotdeauna încep cu ele și apoi construiesc intriga.
ÎN ACEST CAZ, TE-AI GÂNDIT LA MARK RUFFALO ȘI TOM PELPHREY?
De obicei nu scriu personajele cu cineva în minte, dar după primul episod, m-am gândit la Tom: cine ar putea fi personajul pe care l-aș vedea la seminar? Cine e tată și agent FBI, din nord-est… Mark Ruffalo a fost în fruntea listei. E amabil, amuzant și, din fericire, a acceptat rolul. Am râs mult la proba înregistrată trimisă de Tom Pelphrey. Avea o exuberanță incredibilă și fizicul potrivit pentru jafurile puse la cale. Totodată, trebuia să fie credibil când revenea acasă și își îmbrățișa fiul. Și Mark Ruffalo și Tom Pelphrey au făcut o treabă excelentă!
TASK E UN THRILLER CAPTIVANT CARE ANALIZEAZĂ ROLUL DE PĂRINTE, DUREREA, IZBĂVIREA, RĂZBUNAREA – AI PORNIT LA DRUM CU ACESTE IDEI SAU AU FOST PARTE DIN PROCESUL SCRIERII SCENARIULUI?
Scrisul e metoda de a-mi gestiona propriile temeri. În ultimii 10 ani, fiecare poveste a implicat pierderea fizică sau metaforică a unui copil. E o călătorie spirituală. Sunt un catolic credincios, dar am atât de multe întrebări despre credință. Unchiul meu mi-a citat din rabinul Heschal: “suntem mai aproape de Dumnezeu când punem întrebări, nu când credem că știm răspunsurile”. Asta a fost o lumină călăuzitoare pentru serial. Nu cred că Tom știe în final răspunsurile, dar e dispus să pună întrebări. Iar dacă întrebi, ești deja într-o călătorie. Important e să nu pierzi din vedere despre ce e serialul cu adevărat dincolo de thrillerul cu scene de groază și acțiune. “Task” e despre un tip care trebuie să scape de furie, să își ierte fiul, să îi deschidă ușa și să îi spună “Bine ai venit!”. Nu am vrut să pierd pe drum ce e cu adevărat important în serial. Dincolo de momente înfricoșătoare și răsturnări de situație, trebuie să fie vorba despre ceva cu adevărat emoționant.
DUPĂ O BOGATĂ EXPERIENȚĂ DE SCENARIST, LA “TASK” EȘTI ȘI SHOWRUNNER ȘI PRODUCĂTOR EXECUTIV. CUM ARATĂ O ZI OBIȘNUITĂ ÎN TIMPUL FILMĂRILOR?
Sunt în fiecare zi pe platoul de filmare, ajung devreme. Îmi place să recitesc paginile, să știu ce avem de făcut în ziua respectivă și mă gândesc dacă există o replică mai bună, dacă ar trebui să discut cu actorul. E important să fii atent la povestea în ansamblu și în funcție de scenele filmate să știi unde se încadrează în serial și într-un anume episod. Încerc să îmbunătățesc: cum putem face scena mai puternică, mai amuzantă, mai bogată, mai profundă, apoi lucrez cu actorii și regizorul, le ascult ideile. Sunt ca un preot tăcut care încearcă să ghideze povestea pe calea cea bună. Consider că rolul meu pe platou e de intermediar: cum ajut actorii, cum le reamintesc în unde sunt din punct de vedere emoțional, cum susțin regizorul. Dacă au o idee mai bună, o accept. Ca showrunner am învățat că cea mai bună idee câștigă. Nu-mi pasă cine are cea mai bună idee, oricine ar fi, o punem în practică pentru că asta e cel mai bine pentru poveste. E o provocare și îmi place spiritul ăsta de colaborare.
AI CRESCUT ÎN ZONA ÎN CARE SE DERULEAZĂ ACȚIUNEA DIN “TASK”. CÂT DE IMPORTANT E SĂ RESPECȚI AUTENTICITATEA ȘI APARTANENȚA LOCULUI ÎN POVEȘTILE TALE?
Sunt două aspecte importante: să scriu despre un grup de oameni pe care nu îi vedem des pe ecran sau cărora le lipsește adevărata dimensiune atunci când sunt prezentați. Vreau să dau profunzime și compasiune poveștilor lor, să redau bogăția vieții lor interioare. Apoi vreau să se mândrească cu aceste povești. E foarte important pentru mine să mă plimb pe străzi și să aud: “Hei, ai făcut o treabă bună cu povestea asta.” Tratez asta cu multă seriozitate. Vreau ca oamenii să simtă că li s-a acordat atenție personajelor și modului lor de viață. Văd mult eroism în asta și am spus același lucru despre “Mare of Easttown”. Ce m-a atras cel mai mult la Mare au fost oamenii: în fiecare zi își pun mănușile, merg la slujbele pe care nu le iubesc neapărat – o fac din datorie pentru părinții, copiii sau partenerii lor. E un tip de eroism pe care nu îl vezi prea des pe ecran.
