Are un umor spumos și înțepător, fără tendință de imitație clasică a marilor voci sau nume, e distinct și convingător. Format în spiritul independent al “Trupei fără nume”, fenomenul artistic dezvoltat sub aripa regizorului Victor Ioan Frunză și a scenografei Adriana Grand, Adrian Nicolae a trecut de la actorie la următorul nivel. Adaptările dramaturgice pentru scenă i-au fost un exercițiu conștiincios și temeinic. Scenaristica de film este noul său loc de joacă.
Face echipă solidă cu Bogdan Theodor Olteanu de la producția “Taximetriști”. Din 16 ianuarie 2024, Adrian Nicolae revine în cinematografe cu o nouă comedie “Klaus și Barroso”, al cărei nucleu principal este completat de Cosmin “Micutzu” Nedelcu și Bogdan Theodor Olteanu. Fără îndoială, o nouă generație care schimbă imaginea comediei și a producțiilor comerciale prin succesul de public. La final de an, special pentru Like5.ro, Adrian Nicolae face un rezumat al lucrurilor învățate în 2023:
NU SUNT DEPENDENT DE ALCOOL
Mi-a trecut prin cap c-aș fi. Am probat. Nu sunt. Am luat o pauză de un an și mi-am dat seama repede că nu e greu fără, e doar straniu. Cel mai probabil pentru că am început să beau alcool devreme (pentru că Berceni și pentru că anii ‘2000), o mulțime de evenimente sociale au venit direct cu eticheta alcoolului. Și atunci efortul meu a fost doar unul de disociere. Deci am 1-0 cu alcoolul. Cu țigările cred că mai amân un pic meciul.
OAMENII CARE TE DISPREȚUIESC VOR FI MEREU MAI VOCALI DECÂT CEI CARE TE APRECIAZĂ
Sunt destul de atent la feedbackul primit de chestiile pe care le fac (filme, spectacole, drăcării online), pentru că mi-a fost mereu frică de plafonare și de pierderea contactului cu realitatea. Asta mă face vulnerabil la critici excesive. Iar mediul online e o pădure în care vocile rareori au chip. De-asta poți avea deseori senzația că toată lumea te urăște, pentru că înjurăturile anonime tind să se adune într-un fel de monstru mare și inform. Învăț ușor-ușor să discern critica.
VARICELA E A DRACULUI, DAR EU SUNT MAI AL DRACULUI
A trebuit să amânăm cu o lună filmările la “Klaus & Barroso”, pentru că am făcut varicelă. Habar n-aveam că o ratasem când eram mic. M-am trezit bubos și leșinat cu trei zile înainte de prima zi de filmare. M-am dus ca un ghiocel la spital, am înspăimântat niște personal medical care se uita cu o milă copleșitoare la mine cum încerc să glumesc (priviri care spuneau “Bietul băiat, ce bine a primit vestea”). Ulterior am aflat cât de nasol poate fi virusul ăsta pentru adulți. 14 zile de bolit mai târziu, am ieșit din nou în lume epuizat, dar viu și gata de noi aventuri. Nu mi-e foarte clar care e lecția aici. Poate “Bravo, medicina modernă”?
FĂ-ȚI PRIETENI MAI DEȘTEPȚI DECÂT TINE ȘI GRĂDINĂREȘTE-ȚI PRIETENIILE
Aici n-am un eveniment care să-mi fi deschis brusc ochii. E doar un principiu care se reconfirmă aproape zilnic. Pe de o parte, nu poți să faci nimic de unul singur. Ai nevoie de aliați puternici. Pe de alta, dacă vrei să progresezi, e bine să ai alături oameni capabili de evaluări corecte, într-o relație care încurajează sinceritatea. Și dacă vrei să ai toate astea, e obligatoriu să oferi reciprocitate.
DACĂ VREI SĂ SE ÎNTÂMPLE CEVA, TREBUIE SĂ PUI MÂNA ȘI SĂ FACI LUCRURI
Cea mai proastă strategie de viață e să aștepți la nesfârșit contexte favorabile. Nu vin. Sau nu stau mult. Fie că e vorba de profesie sau viața personală, e nevoie de muncă. Talentul ascuns, câștigul la loterie, providențialul descoperitor de talente, pleașca din cer, ingineria financiară, toate poveștile extraordinare de succes cu care suntem bombardați de presă și social media sunt extraordinare tocmai pentru că sunt pariuri atât de improbabile. Din păcate, secretul succesului e mult mai plictisitor. Muncă și voință.
