RAD Art Fair marchează o premieră inedită în cadrul celei de-a 4-a ediții: expune publicului nucleul colecției BMW Art Car, legendarul Batmobile gândit ca o mașină de competiție, transformat într-un obiect de artă de artistul american Alexander Calder. Aflat la intersecția dintre artă și inginerie, modelul BMW 3.0 CSL marchează începutul fascinantei serii de mașini din istoria artei contemporane. Automobilul pictat de Calder a participat la celebra cursă de 24 de ore de la Le Mans în 1975.
Proiectul a fost inițiat de Hervé Poulain, organizatorul de licitații de artă al cărui vis a fost să concureze la celebra cursă și să convingă un artist să îi picteze mașina, ca bază a participării. Cu Alexander Calder on board, lipsea doar producătorul dispus să susțină participarea cu mașina și echipa de curse. Proiectul i-a convins pe cei de la BMW să revină în circuitul curselor. Era doar începutul unui proiect fascinant care adună până în prezent 20 de automobile transformate în opere de artă.
Like5 a ales 5 artiști implicați în proiectul BMW Art Cars:
ROY LICHTENSTEIN (1977)
Popularitatea lui Roy Lichtenstein a fost alimentată de picturile inspirate din benzile desenate. Pop Art-ul care l-a consacrat (“Look Mickey”, “Whaam!”, “Drowning Girl”) a fost punctul de plecare spre experimente artistice: de la sculpturi de bronz, coperte de reviste, murale, postere, tricouri, bijuterii până la sticle de șampanie și cutii de țigarete. Primele schițe ale lui Lichtenstein pentru proiectul lui Hervé Poulain au constat în grafit și creioane colorate, apoi lucrul direct pe o machetă, cu bandă adezivă, decupaje din hârtie și acrilice, într-o paletă de culori vii. Cursa de 24 de ore a fost inspirația pentru introducerea soarelui în concept, prin modificarea poziției acestuia de-a lungul liniei orizontului, pe ambele părți ale mașinii. Designerii din München au avut la dispoziție doar 6 zile și 6 nopți pentru transferul modelului pe mașină.
ANDY WARHOL (1979)
Pasiunea lui Andy Warhol pentru mașini l-a calificat în primii ani ai proiectului Art Cars. “Aș vrea să fiu o mașină” declara artistul care se lupta cu o dilemă: cum poate supraviețui ca artist într-o piață saturată de artefacte industrializate. Mașinile au fost în centrul operei sale încă de la început: de la desenele din anii ’50 până la seria “Disaster” (1962) care surprindea efectele mașinăriilor asupra oamenilor (accidente, scaune electrice, bombe). Prima propunere grafică a lui Warhol pentru proiectul Art Cars a fost respinsă de către Hervé Poulain: imprimeul floral mov pe un fundal negru. Mașina intra în competiția 24 Hours of Le Mans, iar imprimeul întunecat era exclus. Warhol a fost direct: “Trimiteți-mi biletele de avion și vin să pictez mașina la München!”. La fața locului, s-a străduit să dea o reprezentare plastică a vitezei: “dacă o mașină merge foarte repede, toate contururile și culorile vor deveni neclare”. Warhol și-a încheiat misiunea în jumătate de oră, înainte ca echipa de filmare să documenteze întregul proces.
CÉSAR MANRIQUE (1990)
Promotorul sustenabilității, al strânsei legături dintre artă și natură, artistul spaniol César Manrique a militat împotriva arhitecturii cu potențial de distrugere a mediului înconjurător. Autorul manifestului “Lanzarote is Dying” (1986) s-a opus cu insistență extinderii imobiliare de pe plaje: “vulcanii vor suferi din cauza escavatoarelor”. Pictor, sculptor, architect, pionier al artei în spațiul public, cu focusul strict pe mediu, Manrique a acceptat provocarea proiectului Art Cars pentru a uni 2 lumi diferite, tehnologia și arta. “Am vrut să dau mașinii o formă care lasă senzația plutirii în spațiu” mărturisea artistul. Elementele naturale au fost sursa de inspirație în realizarea picturii, iar piesa realizată e un tribut adus naturii din locurile natale, Lanzarote.
DAVID HOCKNEY (1995)
Spre deosebire de versiunile pop art semnate de Warhol și Lichtenstein, David Hockney a adus o viziune inedită, o poveste. Fără nicio legătură cu viteza, nici exercițiu abstract decorativ, mașina devine pânza lui David Hockney pentru a transmite emoția și legătura cu șoferul. Ca o privire în interiorul dinamicii celor 2, Hockney radiografiază o relație. Privit din exterior, modelul se transformă într-o figură fantastică prietenoasă, un tribut adus Los Angeles-ului, orașul de suflet al artistului, prin cromatica vie și elementele de vegetație luxuriantă. Includerea câinelui pe portiera din spatele șoferului e un alt detaliu care întărește mesajul artistului.
JEFF KOONS (2010)
Artistul american celebru pentru piese emblematice precum “Balloon Dog” sau “Rabbit”, Jeff Koons continuă tradiția predecesorilor săi. Documentarea și-a făcut-o direct de pe scaunul pilotului, printr-un curs intensiv de șofat. A fost un moment decisiv pentru a renunța la ideea peliculei forforescente cu efect tridimensional. Culorile vii și intense, atât de prezente în creațiile lui Koons, au fost inspirate de istoria mașinilor de curse: “la fel ca viața, inspiră putere și energie debordantă”. Interiorul argintiu ales de Koon e o prelungire firească a exteriorului. Artistul a creat 20 de tonuri pantone care trebuiau reproduse întocmai de imprimante însă doar pe un anume tip de vinil ce se preta la aplicarea foliei decorative pe mașină.
