Într-un interviu acordat în exclusivitate lui Cătălin Anchidin pentru Like5, creatorul lui Gumball, animatorul Ben Bocquelet și regizorii noilor povești trăsnite din Elmore, Erik Fountain și Matt Layzell, dezvăluie rețeta secretă a succesului longeviv și ce îl menține în formă. După o pauză de 7 ani, revenirea lui Gumball aduce fanilor o binemeritată avalanșă de surprize.
“The Wonderfully Weird World of Gumball / Minunata și năstrușnica lume a lui Gumball” păstrează umorul absurd care a consacrat serialul fenomen și readuce pe micile ecrane varietatea eclectică de stiluri vizuale. Din 6 octombrie, pregătiți-vă pentru o reîntâlnire memorabilă cu Gumball, Darwin și prietenii lor trăsniți. Actuali și conectați la lumea în care trăim, protagoniștii “The Wonderfully Weird World of Gumball” sunt în ton cu timpurile și portavocea noii generații.
SUNTEM ÎN ERA ÎN CARE TOTUL SE CONSUMĂ CU VITEZĂ MAXIMĂ, CARE ESTE REȚETA SECRETĂ CARE ÎL MENȚINE PE GUMBALL ÎN FORMĂ?
Ben Bocquelet: Trebuie să mergi și mai repede. Trebuie să fii la fel de captivant. Cred că de aceea suntem ca niște mitraliere care trag cu glume asupra publicului. Dacă 10 dintre ele eșuează în 15 secunde, cu siguranțăva fi una care va funcționa.
ACUM CÂȚIVA ANI, ERAM LA AEROPORTUL DIN LISABONA, CU UN RUCSAC GUMBALL. ȘI AM SFÂRȘIT FĂRĂ EL. O MĂMICĂ M-A RUGAT SĂ I-L DAU FIULUI EI ÎN SCHIMBUL ALTUI RUCSAC. VĂ AȘTEPTAȚI CA GUMBALL SĂ DEVINĂ UN ASTFEL DE FENOMEN?
Matt Layzell: Ce drăguț și amabil ai fost.
Ben Bocquelet: Nu eram sigur. Când a apărut primul sezon, nu eram convins că vom avea prea mult succes. E foarte greu să faci ceva în mijlocul a tot ce se întâmplă la televizor, care să-și găsească publicul țintă. A fost o surpriză foarte plăcută. Și nu ne-am dat seama de asta până în al treilea sau al patrulea sezon. Înainte de asta, eram ca într-o temniță întunecată din Londra, lucrând fără încetare.
CARE ESTE CEA MAI NEAȘTEPTATĂ REACȚIE PE CARE AȚI PRIMIT-O DE LA UN FAN GUMBALL?
Ben Bocquelet: Odată am făcut un luptător să plângă într-o baracă dintr-o pădure din Costa Rica. A fost chiar genul acela de situație ca în Indiana Jones. M-am lovit de tipul ăsta, care era evident foarte musculos. I-am vărsat băutura și i-am spus timorat: “Îmi pare foarte rău, o să-ți cumpăr alta”. Și el s-a dovedit a fi foarte prietenos, mi-a explicat că e luptător UFC. Și apoi ne-a întrebat cu ce ne ocupăm. Și când i-am spus Gumball el a început să plângă, iar eu m-am gândit: “Oh, omul ăsta e nebun, se pare”. Și nu, era așa pentru că divorțase recent. Și se uita la Gumball alături de copiii lui. Gumball era unul din lucrurile pe care le împărtășeau împreună. Așa că mi-am petrecut restul nopții făcând mici desene pentru el și pentru toți cei din bar.
LA CE SĂ NE AȘTEPTĂM DE LA NOUL GUMBALL?
Matt Layzell: Trebuie să fiți pregătiți pentru o avalanșă de lucruri. Am încercat să facem ca acest sezon să semene mai mult cu ceea ce oamenii au îndrăgit deja în sezoanele anterioare. Dar vom spune și povești noi și să ne concentrăm pe personaje secundare care nu au avut prea mult timp de ecran în sezoanele anterioare.
Erik Fountain: Misiunea principală pentru mine a fost să nu schimbăm ceva care funcționează bine. Așa că am încercat să oferim oamenilor ceva familiar. Dar l-am auzit pe Ben în interviuri descriind serialul ca fiind și mai nebunesc. Așa că personal cred Gumball a evoluat odată cu vremurile. Lumea e mai haotică ca niciodată, așa că și serialul trebuie să fie la fel.
Ben Bocquelet: E la fel de prostuț ca dintotdeauna. Și chiar mai mult, cred, asta am făcut. Vrem doar ca oamenii să se distreze.
CÂT DE ANCORAT ÎN REALITATE E NOUL GUMBALL?
Ben Bocquelet: Cred că este cât se poate de departe de realitate. Cred că încercăm doar să fim sinceri din punct de vedere emoțional. Încercăm să spunem ce gândim, ce simțim că ar fi bine ca toată lumea să audă uneori. Să râdem de ceea ce e rău în momentul de față.
Erik Fountain: Singura modalitate de a fi bombastic și sălbatic este să nu te implici, nu? Doar dacă nu există un fel de umanitate în spatele acestui lucru. Sau dacă crezi că personajele țin unul la celălalt. Așa că acesta este întotdeauna și scopul. Este oarecum bazat pe emoții umane, chiar dacă apar banane dansatoare.
Ben Bocquelet: Încercăm să folosim mici fragmente din poveștile care ni s-au întâmplat, știi, când eram copii. În mare parte evenimente rușinoase, momente amuzante din istoria noastră, pe care le transformăm apoi în ceva un pic mai nebunesc și, să zicem, suprarealist?
NE AFLĂM ÎN ERA INTELIGENȚEI ARTIFICIALE. CUM SE RAPORTEAZĂ GUMBALL LA ACEST FENOMEN? CARE ESTE RELAȚIA VOASTRĂ CU INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ?
Ben Bocquelet: Nu mă simt amenințat în mod special. În opinia mea cea mai interesantă parte a oricărei opere de artă că are propria logică care nu poate fi imitată într-un fel sau altul. Mă simt destul de în siguranță în fața AI. Aș vrea să găsesc instrumente utile. Aș vrea să fie mai utilă decât este pentru mine.
Matt Layzell: Am început să abordez acest subiect cu gândul că ar putea fi un instrument nou. Dar, cu cât am cercetat și am analizat mai mult cu atât m-am întrebat mai des: merită? Procesul creativ este unul distractiv. Cred că oamenii au uitat asta. De ce să reduci și să rafinezi procesul creativității la doar o propoziție, pierzi toate lucrurile bune, cum ar fi călătoria, motivele pentru care creezi ceva, provocările creației, cred că acestea sunt inerente și ar trebui să facă parte din artă și de aceea arta este importantă. Așa că, dacă elimini toate astea, rămâne un sentiment de goliciune. Și… cred că asta a fost experiența mea. Plictisitor și gol. Și asta e păcat. Nu cred că asta e motivul pentru care facem artă, să fim super eficienți, reci, curați și rapizi.
Erik Fountain: Da, cam așa e. Da, și asta nu e scopul, nu? Nu vrem să facem ceva la care să ridicăm din umeri. Eu oricum sunt un pic atehnic. Adică, adresa mea de e-mail e încă una de Yahoo. Sunt un laș pentru că mi-e frică de orice e nou. Cred că astea două se combină. Nu sunt genul de persoană care să îmbrățișeze AI-ul.
CARE AR FI 5 ANIMAȚII PE CARE LE-AȚI REVEDEA ORICÂND?
Matt Layzell: “Cowboy Bebop” ar fi pe lista mea. E o animație grozavă de care nu mă mai satur.
Ben Bocquelet: Orice de la Miyazaki. Mulțumesc, Ghibli.
Erik Fountain: Totoro în mod special, cred, pentru mine. Există un scurtmetraj Warner Bros. numit “Feed the Kitty”, regizat de Chuck Jones. E despre un buldog mare și rău care găsește o pisicuță și o oprește. Asta aș putea să o văd la nesfârșit.
Ben Bocquelet: “The Simpsons”, e mereu amuzant când îl revăd și „South Park”, evident, o satiră foarte puternică.
