Nu face rabat de la calitatea informației, demontează demagogia cu eleganță și rafinament, reușește să valorifice fiecare minut al conversației cu parteneri de discuție timizi, prin umanismul său jurnalistic. Cu un stil impecabil și responsabilitatea aferentă omului de știri, Marius se echilibrează de la focul automat al profesiei cu podcast-uri, cărți, artă, vacanțe, locuri și oameni noi. Like5.ro l-a invitat pe Marius Pancu să prezinte o selecție de 5 recomandări care îi aduc inspirație, zen și îl fac să înțeleagă mai bine lumea în care trăim.
CARTE
“The Girl with the Louding Voice” de Abi Darre. E povestea unei fete care se ambiționează să se facă auzită și respectată și care știe că singura ei șansă e educația, la care nu renunță, deși obstacolele sunt sisifice. Acțiunea se petrece într-un spațiu mai puțin familiar nouă – în Nigeria – așa că e foarte probabil să nu putem cuprinde cu mintea înțelesul real al sacrificiului pentru o femeie în Lagos, dacă nu ne debarasăm de optica anglo-saxonă sau eurocentristă de a citi romane.
E o trezire la realitate, o carte care-ți amintește cât de norocos ești, o pledoarie motivațională mai puternică decât orice self-help plin de clișee și un manifest-feminist fără să-și propună vreo secundă să fie asta. Dar, mai presus de toate fragilitatea dârză a protagonistei și disponibilitatea mereu expandabilă de a îndura, fară a fi ostentativă, emoționează și lasă un oftat adânc, respectiv un zâmbet dulce-amar în colțul gurii mult după ce ai închis cartea, ceea ce pentru mine reprezintă dezideratul literaturii pur-sânge.
DESTINAȚII DE VACANȚĂ
Am descoperit recent Paphos, în Cipru, un oraș care îndeplinește toate cerințele pe care le am de la o destinație la care să mă întorc iar și iar, în loc să mă duc la prânz în Herăstrău, de pildă. 🙂 E aproape de București, la mai puțin de 2h, deci ușor de ajuns preț de un week-end. Clima e văratică și în noiembrie și decembrie. Are atmosfera pe care o iubim cu toții pe insulele grecești, plus o nișă edgy-alternativă à la Berlin pentru că, demografic, se bucură de o pătura foarte tânără de localnici.
Mai mult, se mândrește cu un teatru antic în care se țin concerte de muzică clasică și operă, dar e, în același timp, și orașul smart al anului 2023 – asta înseamnă că găsești facilități la care nici nu visezi în alte mari urbi ale lumii cum ar fi posibilitatea de a-ți lăsa valiza într-un perete acționat cu un cod digital perfect camuflat în view-ul către mare.
HOTELURI
Estelle Manor, o superbă reședință în rurarul englez, la vreo oră și jumătate de Londra, în care te simți ca în Downton Abbey and then some. E extrem de cozy, șemineele la fiecare pas te îmbie la lentoare, cocktailuri (recomand Negroni-ul ) savurate la un joc de table sau lângă o carte bună, iar decorul maximalist, dar perfect calibrat e o călătorie în sine a simțurilor și privirii.
Are o piscină cu un view spectaculos – încălzită iarna pentru temerari – și va deschide cel mai mare SPA din Europa. Iar dacă vă săturați, totuși, de prea multă relaxare, noaptea puteți descoperi, ascuns după draperiile de catifea groasă, un club intim la care vin cei mai buni DJ. E cea mai reușită combinație de intimitate, relaxare, natură, istorie și socializare pe care am întâlnit-o în ultimii ani buni de călătorii în astfel de resort-uri.
PODCAST
POD Save the World, un podcast de politică externă care decriptează interesul din spatele deciziilor și discursurilor din geopolitica din fiecare săptămână. Câțiva dintre realizatori au făcut parte din echipa care se ocupa cu relațiile externe în mandatul lui Barack Obama, așa că insighturile sunt la zi, iar informațiile de culise, priceless. De curând, a făcut cariera chiar interviul cu fostul președinte Obama în chestiunea israelo-palestiniana, iar episoadele, în general, sunt relevante pentru că invitații nu mai au mize publice și vorbesc în cunoștință de cauză, fără autocenzură. De neratat, dacă vreți să înțelegeți mai bine lumea de azi.
ARTĂ
Pictorița poloneză Ewa Juszkiewicz reprezentată de Gagosian. Figurile ei feminine (adesea inspirate din aristocrația poloneză) n-au chip – fețele le sunt înghițite de materiale, de mătăsuri, de coafuri fantasmagorice, de plante și fungi. Sunt absorbite de decor, dar nu-și pierd expresivitatea, ci dimpotrivă, o transcend în cel mai elocvent exemplu că semiotica lucrurilor de care te înconjori e chiar mai grăitoare pentru calibrul unui personaj decât privirea, de exemplu, secole la rând subiectul predilect al căutării tuturor pictorilor și mijlocul cel mai sigur, în accepțiunea universală, prin care intrinsecul unui personaj putea fi citit.
Ei bine, Ewa, în răspăr, își folosește suprarealismul pentru a contesta acest crez și a critica o întreagă tradiție portretistică care a obiectualiza frumusețea chipului. Personajele ei sunt misterioase, dar suprasaturate de stil și extravaganță.
