Give me 55 motive să vezi ”The Old Oak/La stejarul bătrân” al lui Ken...

5 motive să vezi ”The Old Oak/La stejarul bătrân” al lui Ken Loach

”La stejarul bătrân/ The Old Oak”, regizat de britanicul Ken Loach, un film despre empatie și umanitate, va putea fi văzut în cinematografele românești începând cu 5 ianuarie.

REDESCOPERIREA UMANITĂȚII

Cel mai nou film regizat de Ken Loach, inclus anul trecut în cursa pentru Palme d’Or, explorează viața dintr-un fost oraș minier al Marii Britanii, acum tulburată de sosirea refugiaților sirieni. Este o poveste captivantă despre redescoperirea umanității și solidaritatea care ne leagă pe toți.

The Old Oak este un loc special. Nu numai că este ultimul pub rămas deschis, ci și singurul spațiu public în care oamenii se pot întâlni într-o comunitate minieră cândva înfloritoare, care acum trece prin vremuri grele, după zeci de ani de declin.

TJ Ballantyne (jucat de Dave Turner), proprietarul, ține cu dinții de The Old Oak, iar efortul lui este pus la încercare când cârciuma devine subiectul unei dispute teritoriale odată cu sosirea refugiaților sirieni care sunt aduși în sat. O prietenie neașteptată se înfiripă atunci când TJ întâlnește o tânără siriană cu un aparat de fotografiat, Yara (Ebla Mari), alături de care încercă să găsească o cale pentru ca aceste două comunități să se înțeleagă.

5 motive să vezi ”The Old Oak/La stejarul bătrân” al lui Ken Loach

ULTIMUL LUNGMETRAJ AL LUI LOACH

Poveste profund emoționantă despre pierdere, frică și dificultatea de a găsi speranță, ”La Stejarul Bătrân / The Old Oak” este anunțat ca ultimul lungmetraj al cineastului în vârstă de 87 de ani, recunoscut pentru dramele sale sociale de impact.
„În mod realist, ar fi greu să mai fac un alt film de lungmetraj. Producția unui film durează cațiva ani, iar eu voi avea aproape 90 de ani și capacitățile mele fizice scad. Memoria pe termen scurt dispare, iar vederea mea este destul de proastă acum, așa că este destul de dificil să mă gândesc că voi mai face alt film”.

SCRIS DE PAUL LAVERTY

Lungmetrajul este scris de colaboratorul său de cursă lungă, Paul Laverty, care a mai semnat, între altele ”Sweet Sixteen”, ”The Wind That Shakes the Barley”, ”I, Daniel Blake” și ”Sorry We Missed You”, care i-au adus premii la Cannes și din partea Academiei Britanice de Film.
”La Stejarul Bătrân” a câștigat Premiul publicului la Festivalul Internațional de Film de la Locarno și a fost inclus în cursa pentru Palme d’Or, fiind cel de-al 15 titlu din filmografia regizorului britanic prezentat la Cannes. 

DETERMINARE ȘI CURAJ

Ken Loach povestește într-un interviu cum a apărut ideea filmului:
”Realizasem două filme în nord-estul Angliei despre oameni prinși în capcana unei societăți fragmentate. Inevitabil, ambele filme se terminau tragic. Și totuși, acolo am întâlnit oameni de mare forță și generozitate, care au răspuns cu determinare și curaj la provocările actuale. Ni s-a părut că trebuie să realizăm un al treilea film care să reflecte asta, fără a minimiza dificultățile cu care se confruntă locuitorii și încercările prin care a trecut regiunea în ultimele decenii”.

KEN LOACH, MAESTRUL DRAMELOR SOCIALE

Ken Loach, cu mai mult de 55 de producții regizate, este unul dintre cei mai apreciați cineaști din lume. Cariera lui a fost recompensată, între altele, cu trofee BAFTA, cu un Urs de Aur onorific la Berlinala din 2014, festival la care, de-a lungul anilor, a primit șapte trofee în diverse secțiuni, dar și cu un Leu de Aur la Veneția, unde a fost de asemenea premiat.

Spre deosebire de aproape toți contemporanii săi, Ken Loach nu a cedat chemării Hollywood-ului. După ce a studiat dreptul la St. Peter’s College, Oxford, s-a orientat spre teatru, jucând cu o companie de repertoriu. Acest lucru a dus la televiziune, unde, în alianță cu producătorul Tony Garnett, a produs o serie de docudrame, cel mai notabil fiind episodul “Cathy Come Home” din ”The Wednesday Play” (1964), care a dus direct la o schimbare a legilor privind persoanele fără adăpost.

A debutat în lungmetraj cu ”Poor Cow” (1967), iar ”Kes” (1969) este aclamat acum ca fiind unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată în Marea Britanie. Timp de două decenii, cariera i-a fost în declin, însă a revenit în anii 90 cu o serie de producții care s-au bucurat de aprecierea publicului și a criticilor.

Articole similare