Exclusiv5 guilty pleasures cu Iulia Lumânare

5 guilty pleasures cu Iulia Lumânare

Fie că e vorba de mâncare sau de detalii ale stilului de viață, plăcerile vinovate ale Iuliei Lumânare sunt extrem de asumate.

Iulia Lumânare nu a visat să devină actriță, dar își dorea mult un drum profesional care să îi ofere satisfacții din plin. Actoria s-a dovedit un loc de joacă ofertant și a avut șansa de a explora atât scena teatrală (în spectacolele regizate de Gelu Colceag, Marcel Țop, Peter Kerek), serialele TV (“La urgență”, “Rămâi cu mine”), precum și filmul (“Caravana cinematografică, “Pororoca”, “Cărturan”, “Și atunci ce e libertatea?”). Întâlnirea profesională cu regizorul Călin Peter Netzer în timpul scrierii scenariului “Ana, mon amour” a adus o nouă provocare în parcursul Iuliei Lumânare.

Virajul profesional spre scenaristică, cultivarea atenției la construcția personajelor, a deschis o nouă lume: acting coach și director de casting. Și-a asumat riscul de a fi chemată la probe pentru roluri din ce în ce mai rar, însă aspirațiile profesionale trecuseră la un alt nivel. Colaborarea cu Netzer a continuat și la pregătirile celui mai recent lungmetraj, “Familiar”, pe 3 paliere: interpretează un rol cu greutate, e co-scenaristă și a coordonat un fascinant proces de selecție a distribuției filmului. “Familiar” a avut premiera mondială în Competiția oficială de la Tallinn și rulează în cinematografele din țară. Într-un material exclusiv pentru Like5.ro, Iulia Lumânare dezvăluie cele 5 plăceri vinovate care îi scot la iveală determinarea și perfecționismul:

UNTUL

L-am detestat până pe la 25 de ani, țin minte că am plecat într-o excursie în școala generală și mi-a făcut mama toate sendvișurile cu unt. Am făcut foamea. Pe la 25 de ani, eram la cumpărături și, dintr-o dată și fără nicio avertizare, mi s-a făcut poftă de unt. Am cumpărat cel mai scump unt pe care l-am găsit. Nu dați cu pietre, mi-era frică! Mi-era poftă de ceva ce detestam, și am vrut să îi dau o șansă.

Am greșit… am mâncat mai bine de jumătate de cutie, cu aproape o franzelă franțuzească încă caldă… De atunci, fac eforturi considerabile să îmi mențin arterele sănătoase, pentru că de pulsiunea aia n-am scăpat. Gătesc aproape numai cu unt și aș mânca unt cu orice.

KARAOKE

Am o mare pasiune pentru karaoke. Aș merge zilnic, dacă nu aș rămâne fără voce după fiecare incursiune. După ce ani de zile am încercat să cânt corect, să imit, și nu mi-a reușit, am ajuns la concluzia că tre’ s-o fac ca mine. Iar ca mine însemnă registrul alto, cu inflexiuni de growling, că doar nu cânt operă, ci rock. Sunt piese pe care le cânt foarte bine, după ani de practică, dar nu mă pot abține să nu încerc și cântece noi… și, de cele mai multe ori, stric buna impresie pe care o fac la început cu repertoriul cunoscut. 

ȘOFATUL CA-N SĂLĂJAN

În primul rând, am condus fără carnet vreo 2 ani, în adolescența târzie, ne-a prins și poliția. Ca să știm de unde a început. Asta e dimensiunea din mine în care încă urlă Sălăjanul anilor ’90. Conduc sport, cum ar fi zis băieții la mine în cartier, dar, pe bune, asta însemnă agresiv: prea rapid, cu schimbat de benzi ori de câte ori asta înseamnă să ajung cu un metru mai în față, demaraje cu scrâșnit de roți, speculând fiecare neatenție a partenerilor de trafic… în fine, tot ce poate fi mai enervant.

A, și cu muzica tare, geamurile deschise și cotul pe marginea geamului. Tot ce poate fi mai rău. Și, toate astea într-un Fiat 500, care nu e Abarth. 

CORECTAREA GREȘELILOR GAMATICALE ȘI ORTOGRAFICE

Asta e deja nevroză. Nu mă pot abține să nu corectez cu glas tare. Și, dacă n-am cui împărtăși, vorbesc singură, oriunde aș fi, că poate mă aude domnul sau tânăra de lângă. Mi se întâmplă și la subtitrările filmelor, și nu doar alea piratate, (chiar le sunt recunoscătoare piraților, și-s mai îngăduitoare), dar vezi că se întâmplă și pe la streamerii cu renume: nu nimeresc cantitatea corectă de i-uri ale verbelor a fi, a ști, a trebui, și mă ambalez singură în casă. Nu mă știe nimeni, dar nu mă pot controla. Și îi judec pe toți cei care scriu prescurtat și fără diacritice. Chiar și pe WhatsApp

ZODIILE

Spre rușinea mea, le cred. E clar că nu e prea mare rușinea, ba uneori mi-o pierd de tot. Dar chiar e foarte greu să nu le crezi când, și cel mai penibil site mă descrie cu acuratețea unui psihanalist. Sunt leu cu ascendent în leu și nu există nicio trăsătură a acestei zodii pe care să nu o am. Sunt recognoscibilă de la distanță pentru oricine are un cât de mic habar despre zodiac. Ca să nu mai spun că sunt capabilă să identific zodia străinilor. Nu pe a tuturor, că mă încurcă ascendentul câteodată. Mă și laud acum, fără nicio rușine, și asta tot trăsătură leonină e.

Photo Creditarhivă personală

Articole similare