De 15 ani de zile, este corespondent special pentru evenimentele Casei Regale Britanice. Fermă și cu un puternic simț al răspunderii, Maria și-a descoperit pasiunea pentru psihologie și a dovedit o determinare incredibilă de a întoarce la studiu pentru a-și deschide noi orizonturi profesionale și a-și sistematiza mai bine informațiile în domeniu. Like5.ro a provocat-o pe Maria Coman să facă un top al lucrurilor învățate de-a lungul acestui an: fie practice, fie extrem de firești.
SĂ ÎMI PUN SINGURĂ BENZINĂ ÎN MAŞINĂ.
Am carnet de (prea) multă vreme, nu m-am străduit până acum să ştiu cum se pune carburant, nu mi s-a părut necesar, anul acesta însă nu ştiu cum s-a întâmplat sau ce s-a întâmplat, dar am început să fac asta singură. Habar nu am deocamdată câţi litri are rezervorul, cum fac să nu dea pe afară. Mi s-a spus că se opreşte alimentarea singură, n-am experimentat, mă opresc precaut pe unde mi se pare mie că e suficient în funcţie de sumă. Aici am un control mai clar, căci de obicei pun benzină când mai am de mers între 5 şi 10 km în cazul fericit, zero în cazul nefericit.
SĂ ASCULT.
De fapt să ascult altfel decât ascultam, căci ascultatul de cabinet şi empatia şi înţelegerea şi compasiunea se văd diferit în psihologie decât se vedeau în jurnalism şi a fost (este, cred, în continuare) o provocare pentru mine să schimb rolurile şi canapelele. Mă ajută mult experienţa de reporter, dar în acelaşi timp, pe alocuri, mă şi încurcă mult.
CĂ SUPRAVIEŢUIESC ŞI DACĂ NU DORM SUFICIENT DE MULT.
Eram aşa, uşor terifiată până prin anii trecuţi, că dacă nu dorm destul nu o să fiu capabilă să fac aia sau aia sau aia şi că ziua care urmează o să fie groaznică şi nu o să mă descurc. Undeva, anul asta, prin terapie, cred, s-a produs un switch şi s-a schimbat o perspectivă şi am schimbat cumva, fără să mi dau seama, abordarea şi nu mi se mai pare la fel de tragic. E ca atunci când eşti blocat în trafic. Ori te enervezi.
SĂ MĂSOR PROGRESUL, NU REZULTATUL.
Eu am pus (şi încă pun) multă presiune pe mine, că nah, aşa am crescut, şi ani de zile am crezut că dacă nu e foarte bine, atunci nu e bine deloc. Aşa, ştiam teoretic că e un drum obositor şi că se poate şi altfel, dar abia recent am început să văd şi dincolo de rezultat, să văd schimbarea, oricât de mică ar fi ea şi să mă bucur de ea şi să mă apreciez eu pe mine că am fost acolo pentru mine. Dacă nu e destul de clar e pentru că încă nu ştiu exact cum să definesc asta, dar revin eu (pare că pun presiune pe mine că nu ştiu suficient de bine să explic, nu?).
E OK SĂ NU TERMINI O CARTE CARE NU ÎŢI PLACE.
Făceam asta şi înainte de 2023, dar mă simţeam relativ vinovată, mă tot întorceam la ea, mă chinuiam un picuţ, ce să zic. Anul ăsta ce am abandonat am abandonat, le-am şi mutat din teancul de lângă pat, dacă o fi să se mai întoarcă, se mai întorc, dacă nu, aia e. Şi tot la capitolul ăsta, e primul an cred de când am GoodReads şi îmi pun Reading Challenge şi nu o să ating targetul. Sunt mulţumită aşa, că supravieţuiesc nereuşitei, ca să mă întorc la punctul patru.