Cu o bogată experiență în zona dansului contemporan, prezență activă pe scena teatrului și a Operei Naționale, autoare de performance-uri cu muzică electronică și scurtmetraje experimentale, cu o filmografie care marchează o nouă etapă profesională în actorie, Judith State continuă să se implice ca mentor în cadrul Festivalului de Teatru Tânăr Ideo Ideis (31 iulie – 5 august).
Ajuns la cea de-a 20-a ediție, Ideo Ideis reunește anul acesta 8 trupe de adolescenți care urmează un training ghidat în procesul de creație alături de profesioniști. Este cel de-al 6-lea an de mentorat pentru Judith State la Ideo Ideis. Dacă ar fi să facă parte din echipa festivalului, ar vrea să fie cea care îi atenționează pe mentori cât timp mai au la dispoziție pentru feedback-ul trupelor.
“Timiditatea adolescenților de la Ideo Ideis pare întotdeauna integrată, sunt haioși și amuzanți, chiar și în momentele în care ajung să discute despre lucruri care îi apasă și probleme care îi preocupă” mărturisește Judith.
PE CINE AI DESCOPERIT DE-A LUNGUL TIMPULUI LA IDEO IDEIS? SUNT TINERI CARE AU CONTINUAT SAU UNII SCLIPITORI CARE AU RENUNȚAT PE PARCURS?
Descopăr întotdeauna adolescenți extrem de deschiși, inteligenți și curioși. Și mulți dintre ei, foarte curajoși. Un curaj pe care eu cred că nici acum nu-l am. O asumare firească, un mod direct de a privi în ochi, în ciuda faptului că presiunea cu care trăiesc zi de zi mi se pare uriașă.
Mulți dintre ei continuă la fel cum mulți vin la Ideo Ideis știind că nu vor să meargă mai departe cu teatrul, deși sunt foarte talentați și-și trăiesc atât de intens personajele pe scenă.
CARE E PRIMUL DETALIU PE CARE ÎL URMĂREȘTI ATUNCI CÂND TE INTERSECTEZI CU TRUPELE? E UN INDICIU CLAR PENTRU FELUL ÎN CARE VA EVOLUA LUCRUL CU EI?
Nu am niciodată ceva perfect prestabilit, lucrez întotdeauna cu ce am în față. Sunt cu toții atât de diferiți, încât niciodată nu ar putea funcționa o abordare unică. Sunt foarte atentă la dinamica dintre ei, la cum se raportează unii la ceilalți, dar nu încerc nici să anticipez, nici să obțin un rezultat anume. Cred că singurul lucru care mă interesează este să reușim, în puținul timp pe care-l avem la dispoziție, să ajungem real să ne cunoaștem un pic, să aflăm lucruri unii despre ceilalți într-un mod cât mai autentic.
DACĂ IDEO IDEIS AR FI UN DANS, CE STIL AR FI ȘI CUM L-AI DESCRIE?
Dans contemporan, categoric! Nici nu am stat să mă gândesc prea mult! Pentru că sunt foarte prezenți, ca să nu spun că ei sunt prezentul! Sunt liberi în mișcare, în exprimare, în gânduri, în felul în care râd între spectacole sau pe terasa unde se adună toată lumea, în felul în care plâng, fără reținere, atunci când îi atinge ceva. Dans contemporan, da. Și dacă este ceva ce-mi lipsește la Ideo de când sunt mentor, este fix asta: să dansez cu ei.
CARE E CEL MAI NEAȘTEPTAT LUCRU PE CARE L-AI ÎNVĂȚAT TU DE LA ADOLESCENȚI DE CÂND EȘTI MENTOR LA IDEO IDEIS?
Învăț întotdeauna de la ei, o spun de fiecare dată: plec de acolo cu buzunarele pline. Mă inspiră, legat de curajul despre care vorbeam și-mi dau speranță că viitorul – în schema mai mare a lucrurilor – nu este poate atât de sumbru pe cum mi-l imaginez de multe ori. Nu știu dacă este “cel mai neașteptat” dar am simțit de multe ori că sunt mai mică decât ei… Am acceptat că e un fel de regulă să am emoții foarte mari când ne întâlnim prima dată și mi-am impus din primul an să nici nu încerc în vreun fel să ascund asta. Și iată-ne pe toți (cred) emoționați, stând pe jos, în cerc, făcând cunoștință.
CUM AR ARĂTA UN DANS DESPRE ADOLESCENȚA TA? CU CE MIȘCARE L-AI DESCHIDE?
Pff! Nu știu… Asta e o întrebare dificilă. Nu știu cum ar arăta, nici cu ce mișcare l-aș începe (poate că doar aș sta o vreme în picioare, privind către în față), dar cred că ar fi cinstit să fie pe muzica lui Michael Jackson, pentru că mi-a marcat adolescența și în liceu absolut toată lumea mă știa drept “Michael” – la alt nume nici nu răspundeam 🙂
