Prima regizoare romă care montează la Teatrul Național din București, prima femeie de origine romă decorată de președintele României cu Ordinul Meritul Cultural în rang de Cavaler, Alina Șerban dovedește cum determinarea și eforturile susținute pot transforma orice lucru imposibil în realitate. Actriță, scenaristă, regizoare, producătoare de film, Alina Șerban vrea să spună poveștile care să aducă chiar și cea mai mică sămânță de bine în lume. One woman show-ul ei “Cel mai bun copil din lume” se joacă cu casa închisă încă de la premiera din 2022.
Este autoarea unor scurtmetraje de ficțiune puternic inspirate din viața personală și parcursul ei fascinant (“Scrisoare de iertare”, “Eu contez”), iar în prezent lucrează la debutul în lungmetraj. În decembrie 2023, a prezentat la Berlin gala Premiilor Academiei Europene de Film alături de celebrități ale cinematografiei. Acceptă provocările cu inima deschisă: de la cele personale la cele profesionale. Alina Șerban descrie în exclusivitate pentru Like5.ro 5 lucruri pe care le considera imposibile devenite realitate, trăite cu bucurie și recunoștință:
EDUCAȚIA
Între 11 și 17 ani am trăit într-o casă de chirpici. Realitatea îmi spunea că nu voi termina nici liceul, cu atât mai puțin îmi permiteam să visez că voi ajunge la facultate sau că voi studia Actoria la UNATC, mai ales că nu m-a ghidat nimeni din familie în această direcție. Nu am crezut nici că voi ajunge să studiez la New York University și că acolo voi avea prima casă după centrul de plasament.
Ca mai apoi să merg la Royal Academy of Dramatic Art!
Am dat audiție pentru programul de la New York de la Tisch School of Arts cu un monolog din Eliza Pygmalion în care ziceam: “Yes, I did sell flowers at Tottenham Court Road!” în 2008. Mi s-a părut interesant că ulterior am ajuns să studiez chiar pe Tottenham Court Road, dar în Londra, în 2011.
CARIERA
Al doilea lucru pe care nu am crezut niciodată că o să ajung să îl fac este să am cu adevărat o carieră în actorie. Pentru că, știm, una e să studiezi Actoria, și alta e să te descurci și să faci o carieră din asta. Nu mi-a fost ușor la început. După finalizarea studiilor, opțiunile de carieră nu erau prea numeroase în acea perioadă, însă treptat mi-am croit propriul meu drum.
N-am crezut niciodată că o să generez o nouă mișcare în teatru românesc și anume teatrul cu un mesaj social anti-discriminare rom. În 2009 nu era nimeni care să-mi fie exemplu, iar internetul era la început. Nu mi-am propus să pionierez ceva, ci pur și simplu am vrut să-mi spun povestea.
LIMBILE STRĂINE
Nu am crezut niciodată că eu o să joc în limba germană. Nu vorbesc germana. Nu m-am văzut niciodată jucând o boxeriță (în “Gipsy Queen”) și să ajung să câștig și premiul de “Cea mai bună actriță” din partea Uniunii Actorilor din Germania. A fost minunat!
În 2023, un alt regizor, anume Goran Stolevski, mi-a oferit provocarea să joc în macedoneană, o altă limbă pe care eu nu o vorbesc deloc și pe care a trebuit să mi-o însușesc, cel puțin pe perioada filmărilor, pentru a da viață personajului Suada în “Housekeeping for Beginners”, cu care apoi am avut premieră la Festivalul de Film de la Veneția.
EUROPEAN YOUNG LEADERS
Nu am crezut niciodată că o să ajung să-mi văd visul cu ochii și anume să produc filme și să întâlnesc oamenii cu care acum am ocazia să stau la masa de lucru și să împărtășim din experiențele noastre profesionale.
De curând, m-am întors de la Paris, unde am participat la un seminar, alături de oameni care produc schimbări în domeniile în care activează. Printre ei, am întâlnit un glaciologist (un om care studiază gheața), un înotător olimpic, oameni care lucrează cu AI și așa mai departe. Nu mi-am imaginat niciodată că voi fi aleasă printre cei patruzeci European Young Leaders în anul 2024, având în vedere că drumul meu a fost mereu imprevizibil și lipsit de privilegii.
ÎNOTUL
Nu știu să înot, mi-e teamă să mă arunc în apă fără să am o idee despre cât de adâncă e, deși îmi place foarte mult apa. Ultimul lucru pe care l-am făcut, dar nu am crezut că o să-l fac, a fost când am fost în Cuba. Am fost la o cascadă care se numește Vegas Grande. Tot grupul cu care eram s-a aruncat în apă și chiar a ajuns până la stânca de unde curgea apa.
Era atât de frumos și toată lumea se bucura, numai eu stăteam de-o parte, pentru că-mi era teamă să traversez înot. Dar în ziua aia, cu vreo doi băieți pe lângă mine, am reușit să înot și eu un pic. De la o stâncă la alta, am ajuns la stânca cea mare.
M-am simțit de parcă aș fi câștigat cel mai mare premiu din viața mea. Este încă pe listă să învăț să înot. Încă nu sunt 100% sigură că pot înota, dar sper să spun într-o zi și despre asta că am reușit! La fel și cu gătitul. Fingers crossed!
Au fost multe momente în viața mea în care am crezut că nu mă voi putea descurca. Încă mai sunt astfel de momente. Ce îmi doresc să transmit, ca să se audă tare în Univers, este că uneori e bine și când nu am dreptate. Deși cred uneori că nu mă descurc, iată că am reușit!
