Bogdan Mureșanu a făcut trecerea de la literatură și publicitate spre cinema pentru un teren de joacă mult mai generos. Provocările au fost pe măsură: a semnat scenarii de ficțiune, documentar și animație, iar scurtmetrajul “Cadoul de Crăciun”, produs și regizat de el, este unul dintre cele mai de succes titluri ale cinematografiei românești și punctul de pornire al lungmetrajul de debut. Puzzle tragicomic de personaje în căutarea normalității, siguranței, libertății și sensului, “Anul Nou care n-a fost” surprinde cea mai neobișnuită zi în care se petrecea o schimbare istorică, abia observată de cineva. E perspectiva microscopică asupra unor oameni obișnuiți care își trăiesc prezentul cu fricile, dramele și bucuriile lor într-o zi aparent banală devenită momentul zero al unui nou început. Preocupat de ce înseamnă cu adevărat “acum”, punctul care conectează umanitatea într-un moment unic în timp, Bogdan Mureșanu semnează un film care traduce esența contextului în care a izbucnit Revoluția din 1989. Cum se împacă producătorul echilibrat cu regizorul pasionat și ce emoții pot stârni poveștile din “Anul Nou care n-a fost” în rândul generației Z, într-un interviu exclusiv cu Bogdan Mureșanu pentru Like5 semnat de Cătălin Anchidin.
“ANUL NOU CARE N-A FOST” COMPLETEAZĂ POVESTEA DIN SCURTMETRAJUL “CADOUL DE CRĂCIUN”, CU O SERIE DE POVEȘTI DIN ULTIMELE ZILE ÎNAINTE DE REVOLUȚIE. CUM CREZI CĂ VA FI PRIVIT FILMUL TĂU DE GENERAȚIA Z?
Distribuitorul Forum Film a organizat un focus grup pentru a vedea ce soi de reacții naște filmul în rândul acestei generații. Mă bucură mult faptul că, în rândul tinerilor care au participat, filmul a fost privit cu mare atenție și primit cu multă emoție.
Am extras cinci exemple, la întâmplare.
A. (19 ani): “Din ce ni se povestește în familie și la scoală vedem oamenii din perioada comunismului ca niște numere și filmul ăsta ne prezintă oamenii în cadre individuale. Vedem oameni care uneori credem că au trăit acum o mie de ani, cu care nu credem că avem ceva în comun, dar care sunt de fapt la fel ca noi”.
M. (20 de ani): “Subiectul comunism a fost tratat cu mult subiectivism. Să văd lucrurile dintr-un alt punct de vedere, uman, parcă a deschis o portiță să fiu mai interesat de perioada respectivă și să fiu mai informat”.
L. (21 de ani): “Aș recomanda filmul pentru că (generația mea) ar putea să vadă o realitate. Pentru că părinții noștri nu ne-au spus tot.”
G. (23 de ani): “Deși nu am prins perioada comunistă a trezit niște sentimente foarte puternice în mine: tristețe, frică, dezamăgire dar și curaj”.
B. (19 ani): “Totul a fost foarte bine plasat, de la o viață la alta, de la un personaj la altul. Nu te plictisești niciun minut și asta înseamnă că a fost un film foarte bun pentru mine.”
FIECARE POVESTE DIN LUNGMETRAJUL TĂU DE DEBUT DEZVĂLUIE UN UNIVERS ÎNTR-UN CONTEXT PE CARE UNII L-AU TRĂIT IAR ALȚII NU ȘI-L POT IMAGINA. UNDE CREZI CĂ SE ÎNTÂLNESC CELE DOUĂ CATEGORII DE PUBLIC?
Nu trebuie să fi trăit pe Marte ca să vezi un film ca Marțianul. Am dat acest exemplu extrem pentru a fi cât mai limpede. Orice ficțiune funcțională generalizează o experiență personală și o face accesibilă unor alte conștiințe tocmai prin ceea ce este comun la nivel de existență umană, obișnuită. Până la urmă, toți suntem la fel, deși uneori unii dintre noi au destine excepționale fie într-un sens, fie într-altul. Îmi amintesc aici că Hanna Arendt a scris că Eichmann îi părea un om comun, aproape șters, fără nicio trăsătură de caracter specială. Și dacă un comandat de lagăr poate să apară ca un oarecare atunci contextul este cel care ne face extraordinari sau nu. Îmi doresc ca fiecare spectator care ar vedea filmul să înțeleagă contextul în care au trăit acești oameni prin personajele mele.
RĂSPUNSUL LA CELEBRA ÎNTREBARE “CE AI FĂCUT ÎN ULTIMII 5 ANI?” CRED CĂ-L ȘTIM DEJA, DAR SUNT CURIOS CEI VEI FACE ÎN URMĂTORII 5, CE TIP DE POVEȘTI VIZEZI?
Voi termina o animație pe care am început-o tot în urmă cu cinci ani. Altfel, voi scrie un alt film și o voi lua de la capăt, știind că a director is as good as his last film. Nu am scăpat de muncă, se pare. Mi-ar plăcea să nu mai fiu nevoit să-mi produc chiar eu filmele pentru că dubla calitate mă pune într-o postură schizofrenică. Regizorul nesăbuit din mine este mult mai puternic decât producătorul chibzuit.
CE PRECONCEPȚII AR TREBUI LĂSATE ACASĂ CÂND VINE VORBA DE VĂZUT “ANUL NOU CARE N-A FOST”?
Nu este un film despre comunism – care aici joacă mai curând rolul de context. Este un film cu subiect românesc, dar cu un stil alert, jucăuș uneori, grav alteori.
S-au făcut foarte puține filme la noi, în ultimii 30 de ani, care să distribuie un număr atât de mare de actori. În cazul de față, sunt peste patruzeci de actori cu replică. Dacă adăugăm și figurația, atunci e de-a dreptul un film de război.
PENTRU CĂ EȘTI LA DEBUTUL TĂU ÎN LUNGMETRAJ, AȘ VREA SĂ NE SPUI CINCI FILME DE DEBUT PE CARE LE-AI PUNE PE LISTA TA DE RECOMANDĂRI.
“A fost sau n-a fost” – Corneliu Porumboiu
“Kinodontas” (Canini) – Yorgos Lanthimos
“Aniversarea” – Thomas Wittenberg
“Citizen Kane” – Orson Wells
“Marfa și banii” – Cristi Puiu
Citește și Mihai Călin: Orice tip de intoleranță este absurdă și trebuie luptat împotriva ei”
