Cea de-a 30-a ediție a Festivalului Filmului European programată anul acesta în București (6-17 mai) și în alte 12 orașe, propune peste 50 de titluri. Coordonată de criticul de film Cătălin Olaru, directorul artistic al evenimentului pentru al 4-lea an consecutiv, selecția “cinema fără margini” include “filme-hibrid la care n-a ținut nimeni cronometrul în mână, comedii care se țes din montaj, scenarii fără acte, drame fără vinovați, epopei fără eroi”.
Cătălin Olaru recomandă 5 filme care intrigă și emoționează, titluri pe care ar fi păcat să le ratați:
PHANTOMS OF JULY
N-am crezut niciodată că goliciunii unui exemplar de homo sapiens de parte bărbătească îi stă bine ca punct de pornire sau pretext al unei glume reușite. Regizorul Julian Radlmaier ne dovedește tuturor că se poate (iar poanta rezultată să nu fie porcoasă deloc). În afara acestei reușite îndoielnice, “Sehnsucht in Sangerhausen/ Phantoms of July” mai demonstrează ceva, anume faptul că poți face film politic deștept și tăios cu fruntea perfect descrețită.
PROVIDENCE AND THE GUITAR
Același balet între epoci și aceeași tablou în care forța sistemului de clase e implacabilă, dar asta nu exclude, ci potențează apetitul pentru tiflă, le regăsim în “A Providência e a Guitarra/Providence and the Guitar”. Cu un plus cert: muzica și de această dată irezistibilă, atât de strâns legată de cinema-ul regizorului portughez João Nicolau, încât una nu poate exista fără alta.
WHITE SNAIL
Despre Belarus și despre dragoste, gândim în stereotipuri. Când credeam că le-am văzut aproape pe toate, am dat peste “White Snail” (regia Elsa Kremser, Levin Peter), un film în care melcul alb e doar pretext, dar nici spoilere nu mi-ar fi convenit să primesc, așa că totuși e bine că nu s-a ales titlul “Romeo și Julieta la morgă”.
DRIFTING LAURENT
Când nu lucrează fără prea mare tragere de inimă ca instructor de schi, Laurent face cristiane printre responsabilități. “Laurent dans le vent/ Drifting Laurent” e o odă ridicată vagabondajului, resursă nebănuită de întâlniri pline de umanitate și umor. Sigur fix așa și-au zis și cei de la Cahiers du Cinéma când l-au cadorisit cu un loc în clasamentul lor cu zece locuri, nu mai multe, de anul trecut.
DE CAPUL NOSTRU
Filmul românesc al ultimelor decenii mustește de bărbați middle class între două vârste care se canonesc cu diverse dileme, respectiv de femei de toate vârstele care, dintr-un motiv sau altul, chiar pătimesc; însă duce o lipsă acută de personajele credibile de adolescenți și tineri. “De capul nostru” suplinește acest minus, vorbind despre primele vârste fără superioritate și despre migrație fără sentințe sau dramatism. Filmul lui Tudor Cristian Jurgiu propune un cuplu care n-are nimic din plasticul Danei și al lui Mihai din “Liceenii”, binom arhetipal al cinematografiei autohtone. Tensiunea dintre personajele interpretate de actorii Denisa Vrajă și Vlad Furtună e aproape insuportabilă (și inclusiv asta face ca filmul să fie delectabil în cel mai înalt grad).
