Exclusiv5 guilty pleasures by Adrian Văncică

5 guilty pleasures by Adrian Văncică

Adrian Văncică interpretează unul dintre rolurile centrale din lungmetrajul “Anul Nou care n-a fost” care va avea premiera mondială la Festivalul de Film de la Veneția în Competiția Orizzonti.

Cunoscut pentru carismaticul și înțepătorul rol Celentano din serialul de comedie “Las Fierbinți”, Adrian Văncică și-a construit un brand puternic prin stilul său mucalit și haios. Scenarist a peste 150 de episoade ale celebrului serial devenit fenomen cultural românesc, Adrian Văncică are o carieră solidă în teatru și cinema, prin interpretări remarcabile ale unor variate tipologii de personaje. A susținut spectacole de stand-up și a fost implicat în numeroase proiecte de televiziune, atât ca scenarist, cât și ca actor. Fără a avea un rol principal în lungmetraje, Adrian Văncică a fost de fiecare dată condimentul potrivit în contextul oportun și a colaborat cu regizorii generației sale: Corneliu Porumboiu (“Visul lui Liviu”), Radu Muntean (“Hârtia va fi albastră”, “Boogie”, “Marți, după Crăciun”, “Un etaj mai jos”, “Alice T”), Cristian Mungiu (“Bacalaureat”), Călin Peter Netzer (“Medalia de onoare”), Gabriel Achim (“Visul lui Adalbert”, “Ultima zi”). 

În “Anul Nou care n-a fost”, lungmetrajul de debut semnat de Bogdan Mureșanu, Adrian Văncică continuă rolul lui Gelu din “Cadoul de Crăciun”, singurul scurtmetraj românesc inclus pe shortlist-ul Premiilor Oscar, în 2020. Personaj central într-un puzzle de 6 povești, Gelu este un om simplu care, în mod ironic, e implicat într-o Revoluție. Muncitor dintr-o fabrică bucureșteană, Gelu e anti-eroul care prinde curaj din pricina fricii, genul tatălui care poate trece cu ușurință de la glumă la accese de autoritate. “Anul Nou care n-a fost” va avea premiera în cinematografele din România pe 24 septembrie. Exclusiv pentru Like5, Adrian Văncică își prezintă cele 5 plăceri vinovate care îl descriu într-un mod sincer și dezinvolt.

CLOVNI

Am colecționat o lungă perioadă clovni. De porțelan, de sticlă, de argint, mici, mari, ieftini, scumpi, de toate felurile. Îmi plăcea tristețea lor care se “potrivea” cu hainele lor colorate. Am o vitrină specială unde îi țin. Nu știu câți am, mai mulți de o sută, oricum nu mai mulți decât are domnul Țiriac mașini în colecția dumnealui.

SERIALE

Sunt consumator de seriale. Toată lumea e așa, însă, greutatea e atunci când nu vrei să dai exemplul ăsta copiilor, tu vrei ca ei să nu stea mult în fața ecranelor și ce faci?  Vezi 5-6 episoade pe zi că și uiți să mănânci? Nu e frumos. Tu vrei ca ei să deprindă obiceiul cititului de cărți, o arzi intelectual și de fapt mănânci televizor pe pâine? Am scuza ideală… mă pun la curent cu ce fac alții ca să știu încotro se îndreaptă industria. S-au prins că e stratagemă, dar mă lasă în pace.

SĂ STAU DEGEABA

Câteodată, după o perioadă în care am mult de lucru (pentru cine nu știe, o zi de filmare înseamnă 12 ore, și asta fără drumul până la locul filmării, care poate fi și la 50 de kilometri, cum e Fierbințiul de București), îmi place să stau. Să stau și să nu fac nimic. Dacă se poate și să nu mă gândesc la nimic. Așa îmi refac mintea, mai ales. Sunt foarte bun la statul degeaba. Știu să mă așez pe orice scaun și să-l las să îmi conducă viața.

NATURA

O bancă în parc mi se pare un loc mai bun decât orice palat. Fac tot ce pot să ies în curte. Să stau afară. Să dau o fugă la munte, la mare, un city break, să plec de acasă o zi – două, astea sunt evadări care îmi plac enorm. Și când scriu cel mai mult îmi place să stau la o masă afară. Cred că în altă viață n-am avut casă și am dormit pe sub poduri că altfel nu-mi explic dorința asta a mea de a vedea cerul mai tot timpul. Să ne înțelegem… nu și când plouă. N-am ajuns cu obsesia atât de departe. 

GĂTITUL

Din când în când gătesc, și fac asta în curte la oala mare sau la tuci. Nu sunt un mare bucătar dar mă pricep, bine spre foarte bine, să fac o fasole cu ciolan sau o varză călită cu costiță. Bine, preferata mea e mâncărica de cartofi cu carne de porc. Totul tăiat mai mare, pe genul vânătoresc. Sunt mâncăruri grele cu care mă întâlnesc așa… o dată pe săptămână. Cu ceva musafiri și un vin bun, totul iese ca la carte. 

Articole similare