Te captivează, te poartă în lumi captivante, te vrăjesc prin naturalețe și umanitate, îți aduc acel ceva de care ai nevoie. Sunt acele cărți care îți vor redeschide apetitul pentru citit, pentru descoperit oameni, vise, lupte interioare sau idealuri. Ți-am pregătit o selecție de 5 cărți din universuri diferite, de la literatură pentru copii mici și mari până la povestea adorabilă unui bătrân de 83 de ani, trecând prin umorul nordic și forța impresionantă a rezistenței germane.
MOMO – MICHAEL ENDE
“Momo” se citește pe nerăsuflate, e o doză nesperată de energie și inocență, o explozie de fantezie. Cartea lui Ende este unul dintre cele mai frumoase basme, copii îl vor iubi, iar adulții îl vor adora. Momo, fetița nimănui, dintr-un amfiteatru părăsit, are capacitatea magică de a-i asculta pe toți, de a împăca cele mai aprige neînțelegeri și de a aduce zâmbetul pe buzele tuturor. Pare, fără îndoială, strașnica urmașă a Micului Prinț. Inima simte timpul, iar timpul care nu e simțit din plin, e pierdut.
“Momo” este una dintre cele mai frumoase metafore ale vieții, ale bucuriei de a trăi momentul, oricum ar fi el, în ciuda presiunilor, termenelor-limită sau a legilor urbane. Cele mai simple și elementare lucruri rostite de un copil care alege să se bucure, să riște, să trăiască. O gură de aer într-o lume alertă în care totul se consumă atât de rapid încât declanșează o stupidă competiție, inclusiv cu sinele.
UN BĂRBAT PE NUME OVE – FREDRIK BACKMAN
Ove e morocănos, tipicar, maniac, conservator. Se trezește cu noaptea-n cap să verifice că totul e la locul lui în cartier. Își notează toate neregularitățile pe hârtie și lasă bilețele de atenționare. Judecă oamenii după mașinile pe care le conduc, mai ales pe cele străine.
Ove e cel mai singur om, un om ale cărui tentative de sinucidere sunt ucise în fașă, când se așteaptă mai puțin, deși absolut totul e pus la punct. Dar lumea lui, principiile și deciziile sale sunt răvășite iremediabil într-o bună zi, atunci când o iraniancă însărcinată, cu alte două puștoaice după ea și un soț mototol, se mută în cartier.
Backman e magistral când vine vorba de portretizarea bătrânilor. Dincolo de scrisul sprințar, vizual, efervescent, profund dar delicios de amuzant, e absolut înduioșător când se apleacă asupra sentimentului de însingurare, asumare a inutilității sau conștientizare a morții. “Căci cea mai mare frică pe lume e că moartea o să ne ocolească. Și că o să ne lase singuri pe lume.” La Backman, timpul funcționează epifanic, te vindecă lent, în ciuda tuturor cicatricilor. Pentru că indiferent cât de morocănos ai fi, anumite întâlniri sunt menite să te îmblânzească.
FEMEIA LA 1000°C – HALLGRÍMUR HELGASON
Cartea lui Helgason pornește de la un personaj real, nepoata primului președinte al Islandei, însă îi roagă pe cititori să le arate respectul cuvenit personajelor reale care i-au servit drept model. Herra își rememorează copilăria, traumele, fricile, iubirile, războiul interior și războiul propriu-zis, trăit și simțit intens.
Povestea Herrei este un atlas fabulos al solemnității islandeze, al rigidității nemțești, al disconfortului danez, cu cele mai cutremurătoare mărturisiri legate de iubiri imposibile ce nu pot fi uitate, asumarea de mamă denaturată și al spiritului aventurier de neoprit, indiferent de circumstanțe.
Își dezgolește și răvășește sufletul cu sânge rece: “N-am iubit niciodată sută la sută. Căci ar fi fost imprudent. Nimeni n-ar trebui să-și pună la fript inima întreagă. E mai bine să o tai în patru, frigi una sau două bucăți în tigaie, iar pe restul le bagi la congelator.” Dar dragostea se măsoară în grade, nu în minute, iar istoria Herrei e un adevărat rollercoaster emoțional pe care ar fi păcat să nu îl descoperi!
FIECARE MOARE SINGUR – HANS FALLADA
Probabil una dintre cele mai dureroase cărți ale ultimilor ani, încărcată de emoție, umanitate și mult curaj. În Berlinul anului 1940, după pierderea fiului în război, Anna și Otto decid să lupte împotriva sistemului nazist. O rezistență uluitoare, care pare să mute munții și să destabilizeze sistemul prin cărți poștale și scrisori distribuite în oraș. O luptă prea mică pentru un război mondial, dar suficient de îndârjită încât să fie un simbol al schimbării. “Fiecare moare singur” este despre eroii nevăzuți, determinați, de o noblețe rară. Într-un contrast izbitor cu teroarea vremurilor, umanitatea celor doi soți este raza de speranță că lumea nu e pierdută.
JURNALUL SECRET AL LUI HENDRIK GROEN, 83 DE ANI ȘI ¼ – HENDRIK GROEN
Așa cum spune și titlul, Hendrik Groen e un bătrân octogenar care decide să își aștearnă gândurile într-un jurnal, numărându-și zilele rămase în azilul din Amsterdam. Râsetele se instalează de la prezentarea zilei de 1 Ianuarie 2013 când înțelegi deja cum funcționează Hendrik: încă un an în care e nevoit să suporte persoanele în vârstă, cu lamentările aferente, târșâitul picioarelor, nerăbdarea inoportună, oftatul, gemetele și biscuiții la ceai. Nu te poți abține să nu te întrebi: cât de nesuferit vei fi tu la bătrânețe?
O căldură aparte se revarsă din paginile jurnalului lui Hendrink: un amestec de tristețe și o mobilizare generală în ciuda durerilor ori a singurătății. „Copiii râd de aproximativ o sută de ori pe zi. Adulții, doar de vreo cincisprezece ori. Undeva, pe drum, ne trece pofta de râs.”
La cât de vioi și perseverent este, Hendrik va aduna în jurul său cea mai haioasă gașcă din azil alături de care va profita din plin să trăiască. Excursii planificate săptămânal, cursuri de gătit, experiențe noi care să alunge sentimentul lentorii ori al inutilității. În ciuda vârstei înaintate, a regretelor și dezamăgirilor adunate, Hendrik dovedește un optimism molipsitor, dornic să descopere lucruri noi (scooter-ul se dovedește a fi o idee fantastică) sau chiar să flirteze cu cea mai recentă chiriașă în clădire.
