Dincolo de aparițiile sale în lungmetraje și rolurile de pe scena teatrului, Mihai Călin a fost imaginea unor show-uri de televiziune emblematice ale anilor ’90, prezentator entuziast al emisiunilor “Roata norocului” și “Superbingo”. În cinema, a explorat personaje ofertante prin intermediul colaborărilor cu regizori din generații diferite Dan Pița (“Pepe și Fifi”, “Second hand”), Radu Mihăileanu (“Concertul”), Andrei Gruzsniczki (“Q.E.D.”), Răzvan Săvescu (“America, venim”), Dan Chișu (“5 minute”), Alexandru Belc (“Metronom”). Rolurile din apreciatele seriale de televiziune (“Băieți buni”, “Inimă de țigan”, “Regina”, “Aniela”) care au debutat la începutul anilor 2000 i-au alimentat considerabil imaginea de star de cinema. În septembrie 2024, Mihai Călin face un pas important în teatru, semnând regia spectacolului “Procesul lui Eichmann”.
După premiera mondială de la Veneția, “Anul Nou care n-a fost”, semnat de Bogdan Mureșanu, ajunge în cinematografe din 24 septembrie și îl vei descoperi pe Mihai Călin în rolul unui regizor de televiziune neîmplinit. Cu aspirații frânte și blocat în emisiuni ridicole, Ștefan Silvestru este unul dintre personajele unui univers guvernat de reguli absurde, pe punctul de a răbufni.
Află de la Mihai Călin cum se vede România 35 de ani mai târziu, care sunt lecțiile învățate în tot acest timp, precum și motivele pentru care generația Z trebuie să vadă “Anul Nou care n-a fost”, într-un interviu exclusiv pentru Like5 semnat de Cătălin Anchidin.
CUM SE VEDE ROMÂNIA, PRIN OCHII LUI MIHAI CĂLIN, LA 35 DE ANI DE LA REVOLUȚIE?
E o țară în care se poate trăi, față de acum 35 de ani, când era absolut îngrozitor și absolut insuportabil.
S-au schimbat foarte multe lucruri, poate mai lent decât ne doream, poate mai puține decât ne doream, dar pentru noi schimbarea este benefică și sănătoasă, iar intrarea în Uniunea Europeană și în NATO sunt cele mai bune lucruri care s-au întâmplat în istoria noastră.
CARE ERAU PLANURILE LUI MIHAI CĂLIN DE REVELION ÎN 1989?
Eram student la Politehnică la seral, lucram, mai mergeam la Teatrul Studențesc Podul. Erau planurile unui student de 21 de ani și jumătate să petreacă împreună cu prietenii și să nu bage în seamă mizeria din jur.
În același timp trăiam într-o mare tensiune, și simțeam că trebuie să se întâmple ceva, pentru că eram la curent cu ce se întâmpla în celelalte state foste comuniste și înțelegeam că, mai devreme sau mai târziu, va veni și la noi schimbarea.
CUM AI CONVINGE GENERAȚIA Z SĂ VADĂ “ANUL NOU CARE N-A FOST”?
Le-aș spune că trăiesc într-o perioadă foarte bună pentru ei, că sunt tineri, că au toată viața înainte, dar să nu considere că democrația, libertatea pe care o au să călătorească, să vorbească ceea ce cred, să spună ce gândesc, să se manifeste cum vor, sunt un dat pentru totdeauna. Și că au existat timpuri absurde pentru România, că orice dictatură este absurdă și orice tip de intoleranță este absurdă și trebuie luptat împotriva ei.
Părinții și bunicii lor au trăit acele vremuri și, cu siguranță, o parte din ce au trăit ei li s-a transmis și lor, fără să-și dea seama. O parte din ei vine din acele vremuri.
CREZI CĂ SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ A ÎNVĂȚAT CEVA DIN PERIOADA RESPECTIVĂ?
Sunt convins că majoritatea oamenilor care au trăit în perioada aceea simt schimbarea în bine, și chiar dacă mai sunt nostalgici, sunt puțini față de majoritatea populației.
Cred că oamenii cu capul pe umeri și lucizi au învățat să aprecieze ce au acum. E adevărat că vremurile se pot schimba și important e să fim atenți la lucrul ăsta și să participăm la viața socială și politică.
CU CE CREZI CĂ AR TREBUI SĂ RĂMÂNĂ PUBLICUL DUPĂ CE VA VEDEA FILMUL “ANUL NOU CARE N-A FOST”?
Cred că, în primul rând, să se bucure de poveștile astea frumoase, de realizarea filmului, care este excelentă, apoi să se și distreze, că e mult umor în film, dar umor venit din absurd. Și, în același timp, să-și dorească să nu se mai întoarcă niciodată asemenea vremuri.
