Brazilia, 1971. Sub presiunea dictaturii militare, Eunice Paiva, mamă a 5 copii, e forțată să se reinventeze în urma răpirii soțului. Adaptare a memoriilor semnate de Marcelo Rubens Paiva, “I’m Still Here” este emoționanta poveste a unei familii ce reconstituie o parte esențială a istoriei ascunse a Braziliei.
“I’m Still Here” poartă semnătura regizorului Walter Salles (a cărui filmografie include titluri premiate cu Golden Bear, Palme d’Or, Golden Globe, nominalizate la Oscar și BAFTA), a fost dezvoltat pe parcursul a 7 ani și reunește duo-ul fiică-mamă Fernanda Torres și Fernanda Montenegro, colaboratoarele sale de lungă durată.
Din cauza dictaturii militare, generația lui Salles nu a avut acces la cinema, la poveștile ce puteau fi spuse în timpul opresiunii. “I’m Still Here” s-a născut din nevoia regizorului de a lumina trecutul traumatic – invadarea familiei de către stat, prin deciziile brutale de a hotărî cine moare și de a face să dispară orice urmă a crimei. Cu cele 3 nominalizări la Oscar, “I’m Still Here” marchează revenirea spectaculoasă a Braziliei pe harta cinematografică mondială, iar din 21 februarie rulează în cinematografele din România.
ADAPTAREA CĂRȚII LUI MARCELO RUBENS PAIVA
Memoriile lui Marcelo Rubens Paiva l-au impresionat pe Salles prin abordare: pentru prima oară, povestea celor dispăruți, a celor smulși din viețile lor de dictatura militară, era spusă din perpectiva celor rămași în urmă. Personajul principal este imaginea unei națiuni rănite. Cei 7 ani petrecuți de Salles pentru pregătirea filmului s-au sincronizat cu un peisaj politic brazilian periculos de asemănător. Experiența de scenarist a lui Paiva, a contribuit semnificativ la libertatea adaptării cinematografice conform viziunii lui Salles.
RELAȚIA LUI WALTER SALLES CU FAMILIA PAIVA
Legăturile lui Walter Salles cu familia Paiva au rădăcini profunde în anii ’60: și-a petrecut adolescența în casa lor, cea cu ușile și ferestrele mereu deschise. Un detaliu remarcabil într-o țară condusă de dictatură. Element central al filmului, acesta a fost locul în care a descoperit muzica, a fost martorul unor discuții politice aprinse, a întâlnit oameni care i-au marcat existența și formarea. “Casa Paiva, ca și cinemaul, m-a făcut să înțeleg că lumea era mult mai mare decât îmi puteam imagina” mărturisește regizorul.
RECONSTRUCȚIA TRECUTULUI
Dispariția lui Rubens Paiva, un șoc pentru cei din jur, a marcat spulberarea idealurilor unei națiuni. Anii ’60 erau marcați de noi curente: arhitectura lui Niemeyer și Lucio Costa, muzica lui Gal Costa și Gilberto Gil, mișcarea Cinema Novo – elementele rezistenței familiei Paiva. În “I’m Still Here”, Walter Salles reconstruiește trecutul prin fragmentele de memorie ale mamei.
FERNANDA TORRES ÎN ROLUL UNEI FEMEI PUTERNICE
Inteligența interpretării Fernandei Torres și înțelegerea profundă a personajelor sale cărora li se dedică total, fără o plasă de siguranță, îi erau binecunoscute lui Salles de la colaborarea precedentă, “Foreign Land” (1995). Mai mult, Fernanda Torres este o personalitate artistică vocală în Brazilia, deopotrivă scenaristă, scriitoare, editorialistă. Era perfectă pentru rolul lui Eunice: femeia de o rezistență rară, nevoită să rupă legăturile patriarhale ale familie braziliene, să reconstruiască viitorul copiilor și memoria unei țări.
CRONOLOGIA INTERNĂ A FILMULUI
“I’m Still Here” are o cronologie internă organică și urmărește familia Paiva din anii ’70 până aproape de zilele noastre. Fragmentele trecutului revin sistematic, iar masa în jurul căreia se adună familia devine un punct de referință. Vizual, Walter Salles combină texturile peliculelor de 35 mm și Super 8 pentru a împleti momentele istorice cu imperfecțiunea filmelor de familie, astfel încât “I’m Still Here” generează o varietate de stature ale memoriei.
