Un cinema sincer care surprindea emoțiile autentice, cu personaje conștiente de sine, revoluționar față de mainstream-ul hollywoodian. În anii ’50-’60, cinematografia mondială se confrunta cu un nou fenomen: Nouvelle Vague-ul francez propunea filme dinamice, cu accent pe procesul creativ al autorului. Era începutul unei revolte împotriva producțiilor marilor studiouri americane și marca începutul cinema-ului independent de autor. Bugetele reduse au dus la apariția unor tehnici creative inovatoare devenite elemente cheie ale stilisticii Nouvelle Vague.
Like5 îți propune un film guide al elementelor care au consacrat Nouvelle Vague-ul francez.
CAHIERS DU CINÉMA
Fondată în 1951, revista de film Cahiers du Cinéma a avut un rol esențial în formarea mișcării Nouvelle Vague-ului francez. Platformă a noii generații de critici de film formată din François Truffaut, Jean-Luc Godard, Claude Chabrol și Jacques Rivette, Cahiers du Cinéma a promovat intens “teoria autorului” și a deschis drumul noii mișcări artistice. Prin stilul personal și viziunea originală, regizorul era considerat principalul autor al filmului, iar întreaga atenție se concentra asupra controlului creativ al acestuia. Un moment definitoriu a fost trecerea de la scrierea despre filme la realizarea lor. Criticii au devenit regizori care respingeau cinema-ul convențional și inovau maniera de realizare a producțiilor.
CARACTERISTICI
În timp ce Hollywood-ul dicta standardele și regulile de realizare a filmelor, Nouvelle Vague-ul propunea o versiune radicală de cinema. Povestea și dialogurile erau adesea improvizate, iar filmările se realizau în locații reale, cu ajutorul camerelor de filmat portabile. Cadrele lungi, înregistrarea sunetului de la filmare, lumina existentă sau naturală, precum și montajul fragmentat ce introducea elipse evidente în firul poveștii completau setul regulilor tinerilor rebeli. Nouvelle Vague respingea controlul creativ al marilor studiouri și miza pe libertatea artistică a autorilor.
REGIZORII ȘI FILMELE NOUVELLE VAGUE
Una dintre figurile emblematice Nouvelle Vague a fost Jean-Luc Godard, autorul “À Bout de Souffle” și “Pierrot le Fou”, cunoscut pentru inovația montajului rapid, a narațiunilor nelineare și a dialogurilor neconvenționale.
François Truffaut a explorat tinerețea rebelă în filme memorabile precum “Les 400 coups” sau “Jules et Jim”, în timp ce Alain Resnais a introdus flashback-urile într-o structură experimentală (“Hiroshima, Mon Amour”, “L’année dernière à Marienbad”).
Claude Chabrol (“Le Beau Serge”, “Les Cousins”), Éric Rohmer (“Le Signe du Leon”, “Le genou de Claire”, “Ma nuit chez Maud”), Jacques Rivette (“Paris nous appartient”) completează lista regizorilor Nouvelle Vague.
Agnès Varda a fost singura femeie a Noului Val Francez, cea care explora teme feministe în filme precum “Cléo de 5 à 7” sau “Le Bonheur”.
O NOUĂ GENERAȚIE ÎN CINEMA
Influența revoluționară Nouvelle Vague a fost avut impact asupra tehnicilor și abordărilor cineaștilor din întreaga lume. Cinema Novo din Brazilia a continuat explorarea mijloacelor estetice și deconstrucția narativă clasică. Cinematografia cubaneză și-a găsit inspirația în strategiile Nouvelle Vague pentru a se remarca în fața grandioaselor filme americane. Martin Scorsese consideră Nouvelle Vague o schimbare radicală a cinematografiei, un val uriaș cu un efect incontestabil.
SECȚIUNE PARALELĂ LA CANNES
În 1968, un scandal de proporții a oprit Festivalul de la Cannes. François Truffaut, Jean-Luc Godard și alți cineaști de elită au protestat împotriva evacuării managerului Henri Langlois de la Cinémathèque Français. Momentul a avut un puternic impact cultural. Un an mai târziu, Société des réalisateurs de films a fondat o secțiune paralelă pe Croazetă. Quinzaine des Réalisateurs avea scopul de a descoperi regizori debutanți, cu accent pe filmele independente originale, care revoluționau limbajul cinematografic. Werner Herzog, Rainer Werner Fassbinder, Martin Scorsese, Jim Jarmusch, Béla Tarr, Claire Simon, Hou Hsiao Hsien sunt doar câțiva dintre cei care au contribuit la notorietatea secțiunii.
