EntertainmentPovestiri japoneze pe jumătate visate

Povestiri japoneze pe jumătate visate

“Kanashibari - Povestiri japoneze pe jumătate visate” este cea mai nouă selecție de proză semnată de George Moise.

Tema este străinul în Japonia (gaijin-ul), firul de nisip care pătrunde ca un parazit în scoica societății japoneze, martor al lumii care nu-l va accepta niciodată până la capăt. Fenomenul Kanashibari este cunoscut sub numele de paralizie a somnului, un simptom stabilit al narcolepsiei sau nevoia irezistibilă de a dormi.

CINE ESTE GEORGE MOISE?

Se autodescrie cu o ironie savuroasă: CV-ul lui este un amestec de căutări și rătăciri, eșecuri, experiențe și scurte regăsiri. Fără a avea o relație specială cu domeniul, Moise urmat cursurile Facultății de Fizică. După nici un an de studii, a pornit spre actorie la Hyperion, apoi patru tentative ratate de admitere la actorie UNATC.

A lucrat în presă la revistele Liceenii și Cutezătorii, dar revista Revanșa a fost cea care i-a deschis apetitul pentru proza scurtă. A lucrat în radio și a absovit Școala Superioară de Jurnalistică, apoi secția de scenaristică a Facultății de Film din UNATC. După trei ani de “detenție în publicitate”, Moise și-a dat demisia și s-a îmbarcat pe un vas de croazieră ca fotograf. Experiența i-a schimbat radical viața. 

CE SPUNE AUTORUL DESPRE “KANASHIBARI”

“Chiar dacă nu mă cunoști, te rog să mă crezi că te așteptam. Ce-mi amintesc acum despre mine ar fi că locuiesc în Japonia din 2008 și de atunci scriu despre adaptare – sau, mai degrabă, despre inadaptare. Pentru tine, cititorule, am meșterit în ultimii ani la aripile acestui volum. Să le purtăm împreună pentru o vreme, departe de caruselul lumii. Bine ai venit!” 

ESENȚA “KANASHIBARI”

Zece proze și 7 proze ultrascurte. O mărturie intimă și profund universală despre găsirea acelui “acasă”. Un străin aflat între două lumi care se întoarce inevitabil la povestirile pe jumătate visate. George Moise recompune cu delicatețe peisaje interioare intense. E descriptiv și filmic, e sprințar și profund, e jucăuș și emoționant. Prozele lui sunt extrem de vii. Îți stârnește deopotrivă râsete copioase și lacrimi discrete. Strecoară în texte legende și personaje incomode. 

UMORUL NEGRU ȘI VORBELE DE DUH

Două scurte citate din “Kanashibari” care să îți deschidă apetitul pentru citit: 
“Când a deschis dimineață ușa de la camera frigorifică, Tomoichiro l-a găsit pe Kubodera stând în fund ca un motan gras, pe o cutie de polistiren, țeapăn, cu ochii sticloși și nițeluș mort. Numai bine, să vezi că iar o să-i închidă ăștia restaurantul! (…) Oare cât ți-l închide dacă-ți găsește un cadavru în frigider?”
“Sunt cuvinte care ne ies prea ușor și sunt cuvinte pe care le smulgem ca pe niște bucăți cangrenate din propriul trup, pe care am tot amânat să le amputăm. Cel puțin o dată în viață, ne vine rândul să le rostim.” 

IERTAȚI-MĂ CĂ NU SUNT JAPONEZ

Debutul literar al lui George Moise, “Iertați-mă că nu sunt japonez”, carte apărută în 2011 la Curtea Veche Publishing, nu se dorea a fi neapărat o carte. S-a născut din rândurile scrisorilor către mama lui. Un volum care adună experiențele tragi-comice ale unui european în Țara Soarelui Răsare. De la întoarcerea pe băncile școlii pentru a învăța limba, diversele joburi (vânzător de legume, predat copiilor limba engleză, spălat vase la figurație pentru televiziune) până la interacțiunea cu fiecare detaliu care îl loveau de stilul atât de bizar al Japoniei, inclusiv (sau mai ales) familia tipic japoneză. 

Povestiri japoneze pe jumătate visate

Articole similare