După un turneu mondial impresionant început la Berlinale și continuat la Sofia, Cannes, Kristiansand, Busan, Sarajevo, premiat și aplaudat în toate colțurile lumii, “Atlasul Universului”, cel mai recent film semnat de Paul Negoescu, se lansează în cinematografele din România. Povestea lui Filip, puștiul de 10 ani care, într-o zi de vară, pornește în aventura vieții lui pentru a găsi perechea potrivită a încălțărilor, readuce în peisajul cinematografic românesc un film de familie, dedicat copiilor, după o pauză de 40 de ani. Cu tânărul actor Matei Donciu în rolul principal și o distribuție completată de Andreea Grămoșteanu, Marin Grigore, Silvana Negruțiu, Andrei Mateiu, Kim Ciobanu, “Atlasul Universului” e o poveste originală scrisă de Paul Negoescu și Mihai Mincan care aduce pe marile ecrane prietenii neașteptate și descoperi fascinante cu umor și sensibilitate.
Într-un interviu acordat lui Cătălin Anchidin pentru Like5, Paul Negoescu vorbește despre casting, inspirație, filmele copilăriei și ce nu include atlasul său personal:
CE ARE ÎN COMUN “ATLASUL UNIVERSULUI” CU FILMELE TALE PRECEDENTE?
Cred că “Atlasul Universului” are în comun cu alte filme pe care le-am regizat faptul că pentru personajul principal evaluează prost lucrurile și că acesta își face un plan în minte care nu se potrivește prea bine cu realitatea.
DE LA “O LUNĂ ÎN THAILANDA”, LA “DOUĂ LOZURI”, “POVESTEA UNUI PIERDE VARĂ”, PÂNĂ LA “OAMENI DE TREABĂ” AI TRECUT PRIN MAI MULTE GENURI DE STORYTELLING, UNDE TE-AI SIMȚIT CEL MAI ÎN SIGURANȚĂ?
Acum, între noi fie vorba, în pericol nu m-am simțit niciodată. Nu e chiar așa periculos să faci filme încât să nu te simți în siguranță. Cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla e să primești un comentariu răutăcios pe letterboxd.
Lăsând gluma la o parte, eram mai stresat la primele filme, pentru că exista incertitudinea dacă voi continua să fac filme. Acum nu mai am stresul ăsta, pentru că și dacă nu voi mai face niciun film nu mi s-ar părea un capăt de țară. Și în lipsa acestui stres mă simt mai sigur.
Nu cred că genul filmului are vreo influență. Dacă știu despre ce e filmul, dacă-mi sunt aproape emoțiile sau gândurile pe care le au personajele, atunci sunt liniștit.
“ATLASUL UNIVERSULUI” ARE O FRAGILITATE APARTE, MATEI DONCIU, PUȘTIUL CARE-L INTERPRETEAZĂ PE FILIP, FACE UN ADEVĂRAT TUR DE FORȚĂ ÎN FILM, CUM L-AI DESCOPERIT ȘI CUM A FOST EXPERIENȚA SĂ LUCREZI CU COPII?
Înainte să începem lucrul la “Atlasul Universului” eram destul de îngrijorat de cum vom face filmul ăsta, având un copil ca personaj principal.
Am început castingul împreună cu Florentina Bratfanof fără să am ca obiectiv să găsesc copilul perfect pentru rol, ci să găsesc un copil talentat care să poată să ducă în spate un film întreg. Dintre cei văzuți mi-a atras atenția Matei, iar întâmplarea face nu doar că s-a potrivit foarte bine cu personajul principal, ci și că l-am văzut în chiar primele zile de casting. Am continuat, evident, să-i văd pe toți, nu m-am oprit la Matei imediat ce l-am remarcat. Și am lucrat excelent.
GENERAȚIA CĂREIA I TE ADRESEZI A CRESCUT CU PRODUCȚIILE DE HOLLYWOOD ȘI ANIMAȚIILE PIXAR. CE FILME AI REVĂZUT ȘI AU FOST SURSĂ DE INSPIRAȚIE PENTRU ABORDAREA “ATLASUL UNIVERSULUI” ȘI CE AI REFUZAT CLAR ÎN PREGĂTIREA PRODUCȚIEI FILMULUI?
Dincolo de sursa evidentă de inspirație, “Where is my friend’s house?” al lui Abbas Kiarostami – către care există și o trimitere discretă în secvența întâlnirii dintre Filip și câinele Mbappe (primul scurtmetraj al lui Kiarostami, “Bread and Alley” fiind despre un copil căruia îi e teamă să treacă de un câine) – unul dintre filmele pe care am ținut să le revăd pentru inspirație a fost “The Straight Story” al lui David Lynch.
Nu știu să fi refuzat ceva foarte categoric în pregătirea filmului. Am refuzat să lucrez cu anumite persoane, pe motive de credibilitate morală, dar cam atât.
5 LUCRURI PE CARE LE REGĂSIM ÎN ATLASUL PERSONAL A LUI PAUL NEGOESCU?
Este evident pentru oricine mă știe că telefonul ar fi printre primele obiecte. Pe lângă telefon mai am și alte vicii de care nu reușesc să scap, dintre care zahărul ar fi în top. Alte lucruri care au o importanță mare în universul meu: preocuparea față lucruri total neimportante (printre căutările mele cele mai recente pe internet sunt “care e cel mai scurt zbor din Europa?” și “ce lățime minimă are bulevardul Magheru?”). Pierd ore în șir cu cele mai mărunte lucruri. Motiv pentru care și procrastinez enorm – un alt lucru care mă reprezintă. Și faptul că uit lucruri în timp ce le fac, uneori am un attention span de pește. La modul serios, familia este pe primul loc în listă.
ȘI LA FINAL, CARE SUNT FILMELE COPILĂRIEI TALE?
Probabil “Home Alone” a fost preferatul meu. Aveam aproximativ vârsta personajului când l-am văzut prima oară, la începutul anilor ‘90 așa că m-a cucerit total.
Era o perioadă în care era destul de greu să vezi filme. Apelam la prieteni, vecini și la centrele de închiriere, unde mai mereu filmele bune erau date. Aveam vreo 10 casete video, 3-4 cu desene animate pe care le-am văzut de zeci sau sute de ori. Unul dintre ele era “Top Cat”, dublat de Irina Margareta Nistor. Printre casete mai erau și filme care nu erau pentru copii – “Cria Cuervos”, “Howards End”, “Cronaca di una morte annunciata” – dar mă uitam și la ele, în lipsă de altceva.
